Poezii despre opinie publică, pagina 2
Teiul
Teiul este o podoabă,
Considerat copacul sfânt,
În grădina publică, ogradă,
O mândrie pe pământ.
Statura lui așa rotundă,
Cu o coroană îmbelșugată,
Frunza verde conturată,
Florile parfum inundă.
Plouă în vremea lui cu flori
Galbene, roșii, pe alei,
Împarfumatele culori,
Florile sfinte de tei.
Din florile galbene și fine
Culeg polen harnice albine,
Îl poartă atent la ele,
Ca să-l transforme în miere.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre flori
- poezii despre apicultură
- poezii despre verde
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre parcuri
Certitudine
Fără viitor sensibil nici capitală de scurtat.
Fără pericolul viclean al clorului la stăvilarele care-i adăpostesc insula publică,
Rezerva mea.
Fără lucirea aceasta de talion perforând hidoasele pietre de moară în care m-am frământat.
Fără comedianții întârziați cu brațele încărcate de liliac.
Fără perfecțiunile acestea găunoase atrăgătoare ca rotunjimea clasică.
Mesager însângerat în emoția capcanei, odată terminat concediul datorit furtunii.
Te îmbrățișez fără elan, fără trecut, o, diluviană amantă, indice adult.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pericole
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre insule
- poezii despre concediu
- poezii despre amantă
Sub crucea vieții
Un anume om a fost silit la lupta
cu greutățile limbii străine.
Și, prin veșnica rivalizare a simțămintelor,
s-a legat cu paradoxurile neștiutei culturi,
unde culoarea neagră se îmbină cu albul.
Voia să fie expresia valoroasă la simțul fericirii,
în această lume contradictorie, dar l-a înșelat iluzia.
Purtat de propria mândrie,
care nu-i permite să revină pe meleagurile natale,
păstrează în inimă un ghem de frici și speranțe.
Și trăiește printre homeless pe cheltuială publică
în îngrăditurile propriilor visări, pline de cărări
care nu duc nicăieri.
poezie de Piotr Kasjas din Miłoæ i tożsamoæ (Iubire și identitate) (2013), traducere de Alexandru G. Șerban
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre valoare, poezii despre simțuri, poezii despre paradox, poezii despre negru, poezii despre mândrie, poezii despre limbi străine sau poezii despre inimă
Plumb de toamnă
De-acum, tușind, a și murit o fată,
Un palid visător s-a împușcat;
E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat...
- Tu ce mai faci, iubita mea uitată?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind.
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vînt și-orice speranță e pierdută.
Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie
Am întîlnit un popă, un soldat...
De-acum pe cărți voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au și pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă și de jale;
Tot mai citești probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre revoltă, poezii despre plumb, poezii despre nebunie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bărbatul de cârpă
are demisia în buzunar
dar nu are demnitate
trage ceva și urcă din nou
la volanul care târâie țara
în prăpastie cu nonșalanța
omului cârpă manevrat
de păpușarii de peste tot
crede că are cazierul curat
după douăzeci de ani
de minciună și frustrare
dispărut două zile din viața publică
atât cât a stat la pușcărie
revine la microfon și ne spune
că nu va demisiona
nici nu s-a gândit la demisie
omul de cârpă nu e lăsat
să plece până nu-l eliberează
stăpânii lui care jefuiesc țara
mai au nevoie de gunoaie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre demisie, poezii despre timp, poezii despre țări, poezii despre zile, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre prăpăstii, poezii despre minciună sau poezii despre bărbați
Da
Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aș vrea să scriu versuri...
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă... cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu...
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iți voi scrie mai pe larg altă dată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre poezie, poezii despre oraș, poezii despre muzică, poezii despre medicină, poezii despre justiție sau poezii despre frunze
La o schimbare a dascălilor într-o mare școală publică
O, Ida, unde-i fala ce-o aveai
Când Probus îți era magistru? Vai,
Ca vechea Romă care, drept Cezàr,
Își alesese-un necioplit barbar,
Ai decăzut și tu, punând în locul
Lui Probus pe Pomposus-dobitocul
Sărac în duh și fără de simțire,
Care a pus asupră-ți stăpânire,-
Pomposus, cel lipsit de cuviință,
Cu grai pompos și sarbădă știință,
Lăudărosul care-a introdus
Noi reguli, cum în nici-o școală nu-s.
Având drept normă doar pedanteria,
Domnește-aplaudându-și nerozia;
Sub el, a vechii Rome grea ursită
Te-așteaptă, biata Ida: prăbușită,
La fel ca ea-ți vei pierde faima-n lume,
Știința-ți rămânând un simplu nume!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre școală, poezii despre schimbare, citate de Byron despre schimbare, poezii despre lăudăroșenie sau poezii despre bunele maniere
* * *
câteodată poezia mea țipă de durere
ea pleacă spre oameni
le cere simpla opinie a sufletului și a minții
merge mult pe drumul adevărului
se lovește de obstacole cu surâs facebook
le ocolește ori le sare cu strângerea aceea de cuvinte
pielea se ridează spre cincizeci
pulsul abia trece de barierele sentimentale
unii exagerează când scot din neant versuri
niște râme care îmbogățesc pământul sau
ademenesc peștii din apele tulburi ale criticii făcute anume
pentru câțiva aflați mai aproape de origini
m-am ferit de astfel de oameni și
tot peste ei am dat
sunt un poet al deliciului cuvântului
nu oricare cetățean plătește contribuții pentru
felul meu de a exista
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre cuvinte, poezii despre suflet, poezii despre puls, poezii despre pești, poezii despre obstacole sau poezii despre existență
Seth Compton
Când am murit, librăria ambulantă
Pe care am înființat-o pentru Spoon River
Și pe care am administrat-o în folosul minților cercetătoare
A fost vândută la licitație în piața publică,
De parcă s-ar fi dorit distrugerea ultimului vestigiu
Al memoriei și influenței mele;
Pentru că acei care nu puteau pricepe virtutea
De a cunoaște "Ruinele" lui Volney, ca și "Analogia" lui Butler,
Și "Faust", ca și "Evangeline"
Erau adevărata putere în oraș.
Adesea m-ai întrebat:
"În ce constă folosul de a cunoaște natura răului în lume?"
De-acum nu mai sunt în calea ta, Spoon River,
Alege propriul tău bine și numește-l bine;
Niciodată n-am putut să te fac să vezi
Că nimeni nu cunoaște ce este binele,
Dacă nu cunoaște ce este răul;
Și nimeni nu știe ce este adevărat,
Dacă nu știe ce este fals.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre natură, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere, poezii despre cercetare, poezii despre adevăr sau poezii despre Faust
Grădina publică
Uvertura lui Souppé la "Cavaleria ușoară"
În foișor, în ritm cu caii, fanfara tropotea
Câte un trombonist golea alama de salivă
Iar cavalerul de la roșiori, prin gând, gonea
Grădina se bucura de-a verii toridă ultimă zi
Uite-l pe poetul Tonegaru cum trage din Kent,
Se inspiră la greu din decadenții din Montmartre,
Deși în liceu la franceză a rămas corigent.
N-aveam pretenția pe Alexandru suit pe Ducipal
Să-l evoc. Îmi trebuia un contemporan mai cu fler
Dar am aflat că-n trapul din Mai de la Băneasa
L-a trântit o iapă pe-acest gomos domn cavaler
Lăzăristele se hârjoneau pe spațiul verde interzis
Exersând săruturile din filmele de Hollywood,
Cum a putut să moară prințul operetei, Leonard,
Și-atâtea lepre să trăiască, destinule crud?...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Constant Tonegaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre vară, poezii despre sărut, poezii despre ritm sau poezii despre moarte