omenirea

Elefantul rătăcitor

Orice obiceiuri va fi avut omenirea
Ele s-au transformat în compasiune.
Nimic cu formă şi dimensiuni
Nu poate rămâne nemişcat când pasiunile se mişcă.

Începeţi-vă din nou vieţile.
Fiecăruia îi sunt iertate toate păcatele, oricare vor fi fost acestea.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se pare că săptămâna care vine
Nu se va termina cu bine,
Căci după câte am citit
Lumea iar va lua sfârşit.

Optimistul:
Cică într-o zi cu soare
Toată lumea asta moare.

Pesimistul:
Într-o noapte-ngrozitoare
E clar că omenirea moare.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Sufletul nu este decât metafora noastră
Restul timpului fixează lumina foarte încet
Omenirea aparţine spiritualităţii divine
Dumnezeu a creat materia cu spiritul, nu e mort?
Ce nu înţelegem mort e când vedem soarele temporar
El are umbră ca si viaţa ce nu are moarte.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ard case oameni visele-adunate

e vremea să îmi strâng
penarul
şi pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc şi vise aromate
şi păsările toate
din cuvânt

ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos

se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă

apoi
pe tăvi de aur închipuit

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz

Când într-o zi, făcându-şi meseria,
Din neatenţie-şi taie-un deget,
Călăul scoase mai întâi un răget,
Apoi boci de-i transpiră chelia.
Dar condamnatul nici n-a tresărit
Şi-atunci călăul remarcă - se spune -
Că omenirea s-a sălbăticit,
De nu mai ştie ce-i... compasiune!

folclor turcesc, traducere de Valeria Rodin
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum bizantin

visul trandafirilor
se urcă pe un drum de spini

o grădină goală şi bănci
când îmi amintesc despre mine

labirintul dintre petale
te coboară înspre aici-atunci

omenirea s-a destrămat
în lumina unei pelicule de celuloid

dincolo de uzură şi oboseală
gândurile acestea mă atacă în deşert

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paroxism

plouă istoric
parcă omenirea ar plânge
pe braţul planetei

albatroşii nu mor
o dată cu zarea
marea îşi duce destinul
pe talazu-nspumat
cu peştii
şi verdele crud
din cântecul mierlei

ştii tu ceva
despre nervură şi frunză
adn?

plouă confuz
bolnav
aproape isteric

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Poezia n-a murit. Ea a rămas.
Rămâne până dincolo de soare.
Din vremi, în vremi străbate al său glas,
Şi nici cine o scrie nu moare.

Făclia ei mereu aprinsă
Va dăinui cât este omenirea.
Atât cât viaţa e nestinsă,
Ea îşi va împlini menirea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace şi-armonie,
Să cadă încet şi blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Şi mulţime de creştini
Şi de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Şi-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân singur

Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruşi plutesc legănat pe râu, în amonte.

Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează şi aterizează cu lejeritate.

Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.

Căile cerului includ şi omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!