oleaca

După Stănescu oleacă

nuntiţi cu umbra, vise multe-s zestre
şi-olimp de şoapte ni-i obişnuinţă,
avem în zbor de păsări suferinţă
ce ne tot doare prin odăi rupestre.

ne-navuţesc în duh, cu uşurinţă
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopţilor ferestre
de graiuri de uitare de fiinţă.

iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.

că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieţi ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la întâmplare

Dintr-un volum de versuri, doar sonete
Citesc în noaptea asta. Cât să-mi treacă
Tristeţea mult şi oful... doar oleacă...
Apoi întorc oglinda din perete.

Alunecos, ca firul de mătase,
Din cupa vieţii-mi picură amarul
Sperând zadarnic să-mi arate zarul
În loc de "unu-unu","şase-şase".

De mult aştept din ceruri o minune
Trifoi cu patru foi să îmi răsară
Dar soarta, văd, se ţine doar de glume...

Îmi dă doar ierni în loc de primăvară
Şi mă trimite rătăcit prin lume.
Apoi mi-aruncă-n silă zarul iară...

sonet de Mihail Mataringa (5 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un menaj de pensionari

Hai, vino să te mai cultiv oleacă,
Băbuţo, că prea mult n-ai priceput
O viaţă-ntreagă, cât am petrecut
Cu tine şi cu mintea ta cea seacă!

Ţi-am explicat cristal de la-nceput:
Cum nu-ncap două săbii într-o teacă,
Peste poruncă nimeni n-o să-mi treacă
Şi-n casă sunt monarhul absolut!

Bătrâna i-a răspuns că-i lămurită:
EL e splendoarea, paloşul cel tare,
Iar ea doar teaca, locul de parcare...

Apoi şopti, de-un gând înveselită:
Habar n-ai tu că paloşe-n trecut,
Vremelnic, peste-o sută-au încăput!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un pas

Hai, viaţă, hai, încă un pas!
Din tine mult n-a mai rămas.
Da-i tot mai greu către sfârşit
Iar eu aşa am obosit...
M-ai înhămat. Nu am scăpat.
M-ai tras-napoi, iar am urcat,
De maluri m-ai izbit şi-am plâns,
Mi-ai dat copii şi-atunci am râs.
Ne-am învoit pe loc să-mi dai
Puterea-ntreagă ce-o aveai
Să-i cresc cu dragostea mea toată,
M-ai răsplătit cu o nepoată.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat să gust
Şi fiere şi un dulce must.
De-acum... nu-ţi cer un lucru mare
Mai ai oleacă de răbdare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Ce să-ţi dau eu, primăvară,
Să mă-ntinereşti oleacă
Să-mi pui iar, ca-ntâia oară,
Ghioceii ce se-apleacă

Cu căpşoarele-n omături,
Prin păr nins de bătrâneţe
Şi brânduşe să alături
Iară eu să-ţi dau bineţe...

Şi în curcubeu de ape,
Fluturi zăpăciţi de zboruri,
Să mi se aşeze-aproape
Odihnindu-mi multe doruri...

Să mă cred iarăşi frumoasă,
Să culeg verde din iarbă,
Cărăbuşi să duc în casă
Şi morişti să fac în grabă...

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale tinereţii valuri

Era înaltă şi slăbuţă oleacă,
Cu fundu-n blugi şi îmbrăcată-n geacă
Iar eu i-am zis, ca să-i arăt că-mi pasă,
"Nu vrei să bem ceva la mine acasă?"

Ea m-a privit şi a rostit apatic,
"Mă plictiseşti, nu eşti deloc romantic".
Şi-atunci, să vadă bine că se înşală,
I-am spus o poezie de la şcoală:

"Te-am văzut ieri, privind printre uluci,
Cu părul strâns şi îmbrăcată-n blugi,
Având pe tine un tricou şi geacă,
Cum te duceai să dai apă la vacă".

M-a repezit, zicându-mi cu emfază,
"Da, umblu-n blugi, şi ce te deranjează?"
"N-am o problemă, poţi să faci ce vrei,
Dar mă gândeam să umbli şi-n ai mei".

poezie de Octavian Cocoş (21 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meluzina

Ce m-a trezit oare în şoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!

Cine-atât de trist şuşoteşte, în vis ducându-şi povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.

O, vezi! Faţa-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înfloreşte bogată şi vie.

Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îţi sărut viaţa-mi în tine.

Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.

Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.

Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură –

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

MERIT

MERIT
autor Ludmila Maciuga
Aţi mai mers vre-o dată singuri,
Printr-o noapte fără lună,
Ş-aţi simţit oleacă friguri,
Şi-o nelinişte nebună?

Aţi mai ridicat prin soare,
O cărare înspre munte,
Fruntea plină de sudoare,
Călcând petre mari, mărunte?

Aţi mai mers printr-o pădure,
Culegând ciuperci şi poame,
Tot gustând din dulce mure,
Potolindu-vă de foame?

Aţi mai observat amurgul,
Colorat de-o auroră,
Aprinzând pe câmp şi rugul,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!