Amuzante/comice despre nu taiati aripile, pagina 2
Femeia: Aici zăcea epava unui sfânt. Zburând prea jos, mai aproape de oameni, un zeu s-a lovit de pământ. Oare se va putea urca la cer cu aripile frânte?
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre femei, citate de Valeriu Butulescu despre femei sau citate despre aripi
Dom' Ubu: Nu și nu! Nu vreau, și gata! Vreți să mă ruinez pentru gorobeții ăștia?
Căpitanul Bordură: Totuși, dom'le Ubu, nu vedeți că poporul așteaptă darul cu prilejul fericitei înscăunări?
Madam Ubu: Dacă nu le dai carne și galbeni, în două ceasuri te răstoarnă.
Dom' Ubu: Carne, da! Aur, nu! Tăiați trei gloabe vetuste, și-așa-s prea bune pentru maimuțoii ăștia.
Madam Ubu: Maimuțoi ești tu! Cine dracu m-a potcovit cu un dobitoc de teapa ta?
Dom' Ubu: Vă mai spun o dată, vreau să mă-mbogățesc și n-am să dau un sfanț.
Madam Ubu: Când ți-au încăput pe mână toate averile Poloniei!
replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- umor despre draci
- umor despre galben
- umor despre ceas
- umor despre cai
- umor despre cadouri
- umor despre avere
- umor despre aur
- umor despre Polonia
Eu o văd pentru că-mi este foarte frig și văd foarte bine pe frig. Este minus zero grade. Cred că îngheață și aripile păsărilor care zboară.
perlă de Bianca Rus
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și umor despre zbor, umor despre păsări, umor despre gheață sau umor despre aripi
Pui de rata
Pui de rata,
zambareata,
Sta si se ridica,
In a mea fata,
Zboara mititica,
Du-te-n tari mai calde,
Aripile sa ti se-scalde,
In raurile repezi,
Reci de munte,
Pleci in tari calde... crezi,
Pui de rata du-te...
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre fete sau poezii despre aripi
Din jurnalul unei zile (lagărul morții...)
Fiecare pasăre își cunoaște zborul
aripile de ceară sunt un "simulacru",
o contestare
a lagărului
și-a sufletului pironit între ziduri
nu toți copacii falnici au parte
de roade...
freamătul frunzelor este același
când
ispitele pun la cale
nașterea unei lumi damnate...
Numai femeia "aleasă" poate asculta
sâsâitul
provocator al șarpelui...
"Fiii tăi vor fi răzbunarea mea
pentru frumusețea
vieții oferite"...
De unde vine glasul acesta tulburător
asemenea unei zile ce-și îmbracă
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Din jurnalul unei zile (17 aprilie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre păsări
- poezii despre șerpi
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Merg lin pe pământ..
as vrea sa mai scriu câteva floricele de iubire
și pe aici..
Dar aripile trag de mine..
vor să mă arunce în zbor
Sfărâma pietre
și ingenuncheaza țărâna..
Doamne.. ce se frământă in mine!
se alinta ca niște copii capricioși..
mă leagănă..
mă zdruncina..
Vor să mă smulgă din pământ..
E pământ veșnic însetat..
Caruia nu. i poate potoli setea
decât Cerul.. și Iubirea..
Iubirea are aripi...
Iubirea vrea zbor..
Iubirea vrea înalt...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de Mariana Daniela Bidascu despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre flori, citate de Mariana Daniela Bidascu despre flori sau poezii despre capricii
Walt Whitman
Eu sunt om.
Atât de obișnuit, de-ți vine să râzi,
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-și freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare și groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Și respirația femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare și oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obișnuit, de-ți vine să râzi.
Și ziua mea ca lotusul înflorește.
poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre vânt, poezii despre râuri, poezii despre râs, poezii despre nori, poezii despre motoare, poezii despre lotuși sau poezii despre groază
Dependentă de fluturi
Bună ziua.
Mă numesc Issabella
și sunt dependentă
de fluturi...
da sunt dependentă
de fâlfâitul aripilor...
De câte ori te văd,
înghit câte unul,
nu am preferințe,
pot fi și de noapte,
doar că mă gâdilă
mai tare... sunt pufoși.
Prizez
de pe aripile lor
vise...
de câte ori te văd...
[...] Citește tot
poezie de Raluca Turliu
Adăugat de Florina Obreja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte sau poezii despre fluturi
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ritm, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre oracol
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre apă, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre porumbei sau poezii despre insule