nicio

Autocunoaşterea se numeşte Anna Frank

Nu mai aveţi nicio rană pentru mine Vă rog

o rană mică-mică Nu se poate să treacă şi

ziua asta fără nicio durere jignire sau lovitu

ră oricât de neînsemnate Se poate soartă să

te faci de râs în halul ăsta S-au vindecat toa

te amintirile Nu mai este disponibil niciun re

gret Doamne ce insuportabilă-i sănătatea

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (10 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pur

dimineaţă cu căldură dulceagă
face caii să meargă la trap
nefericiţii propovăduiesc fericirea şi
nimeni nu-i arde pe rug
bătrânii îşi susţin cu mâna bărbia
aşază între ei şi lume
amintiri care nicăieri nu mai fug
un gând pur se hrăneşte din sine
nu târăşte nicio amăgire
se îndârjeşte o cale urmează
până un adevăr e înţeles cu inima
şi nicio statuie nu mai sângerează

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio iluzie...

Nicio iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseţii zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfinţit...
Atât de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se aşternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrăţişare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine aşteptă dezlegarea...
Imensă e puterea visului de la început!
Am vrut să dau şi să primesc, să stăpânesc,
să ard, să ard şi iată:
o rândunică speriată aşteaptă noaptea şi ultimul zbor...

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul rătăcit în gheaţă

Chiar dacă m-am trezit în zori,
Să caut valul meu pierdut,
Nicio săgeată de cocori
N-a mai zburat pe cerul mut.

Şi nu mai trece nicio turmă
Pe malul meu, spre paradis,
Izvorul mi-a-ngheţat în urmă,
Oceanul mi-a-ngheţat în vis.

Curg tot mai rece şi mai dens,
Îngheţ şi mi se face dor
De-un deget mic, arătător,
Orientat în orice sens.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai eram

nu mai eram în nicio logică.
în nicio durere,
în niciun sărut.
atârnam ca nişte terminaţii disperate
să-şi găsească finalul.
întunericul părea sigur pe el.
dragostea ignorată, într-o formă perisabilă,
degrada cuvântul până la alt înţeles.

ne trebuia un nod la capete
pentru alcătuirea unei singure priviri,
gata să vadă neplecarea noastră
din pietrele sparte.
era un da, conectat înăuntru,
era un da fără timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia Cuvântului

Se scriu pe bandă cărţi despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Şi nicio vorbă nouă nu s-a spus.

Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiţi ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.

Copila mea, ce tineri suntem noi
Faţă de cer şi spate de pământ,
Faţă de nori şi spate de noroi,
Faţă de vânt şi spate de Cuvânt!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice...

Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinţi,
Iar pe ceilalţi, să-i încânţi.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să ştii să preţuieşti
Tot ce ai, nu ce doreşti.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbeşte şi-i discretă,
Harnică şi înţeleaptă,
Iubitoare şi deşteaptă.
#

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu rămâne nicio urmă

Între masă şi rugă e o legătură de suflet
hrana îmbracă o haină spirituală

care satură mai mult foamea

trupul primeşte cu dragoste ce-i trebuie
asemeni pomului din grădină

o permanenţă dorinţă
se naşte
în fiecare clipă.

Între om şi natură relaţia este biunivocă
răzbunarea nu-şi are rostul,
nemărginirea începe cu fiecare.

Între mine şi tine timpul trece în voie
nu rămâne nicio urmă
decât drumul oaselor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ascultă şi tace

Împart cu tine durerile şi bucuriile,
inima ascultă şi tace,
drumuri lungi adumbrite
mă poartă-n oraşul pruncilor dispăruţi
cu sufletul stins.

Nicio umbră, nicio tăcere nu mă atinge,
numai tu ai semne de verbe ciudate
care vor să spună ceva negrăit,
nu vor lumânare aprinsă
ci ochi înlăcrimaţi de aşteptare.

rup din mine muşcând din trecut
ca dintr-un măr copt şi căzut,
stau neclintit ca o piatră
ce nu se teme de moarte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaua şi pe cai!

Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n ţară,
îţi sufli în sân, îţi faci semnul crucii
şi-ţi vine gândul să o tunzi afară.

Pe dinlăuntru simţi o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
şi nu mai poţi spera la nicio pace.

Ochii îţi zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, şaua şi pe cai!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!