nesăbuit

Sonet

Ce năzuiesc în tine să aflu nu-i beţie,
Nici potolirea vreunui dor greu, nesăbuit.
Vezi, mâna mea nu arde când mâna ta o-mbie,
Nici fruntea-mi nu-i fierbinte când gura ţi-a simţit.

Eu nu ştiu dacă bolta-i de-azur sau plumburie,
Căci ochii-mi mângâierea din ochii-ţi n-au cerşit;
Dar inima-mi, în preajmă-ţi e-n dulce lenevie,
De parcă tot ce-odată dorise s-a-mplinit.

Neîndoios, mulţi poate cerca-vor să citească
În inima ta, carte ce n-am deschis-o eu.
Tu le vei da extaze, delire şi-ncântări,
Ducându-i, lin, de mână, pe dulci şi verzi cărări.
Ci eu, calmu-ţi zâmbet, aş prefera mereu,
Un paradis, departe, ca-n visuri, să-mi mijească!

sonet de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul...

Când vânează ceva
Omul, condus de minte,
Devine orb şi surd,
Pierzând din vedere
Ceea ce este acum.
În fuga după rezultate
Devine lacom şi nesăbuit.
Ignorând naturalul,
Provoacă rău
Sieşi şi celor din jur.
Când iese în câştig,
Îşi asumă cu aroganţă
Rezultatele şi meritele
Lăudându-se peste măsură.
Când pierde,
Găseşte vinovaţi
Împroşcând cu noroi
În stânga şi în dreapta.
Prin urcuş şi coborâş,
Are posibilitatea să înveţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă în sentinţe scurte

sunt prea bătrân pentru a învăţa şmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita şmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca să fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunţa definitiv la meci.

Am o vârstă chiar nepotrivită...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana

Un lup hălăduind prin munţi
Îi zise oii rătăcite:
-'N-ai teamă, sunt sfârşit, n-am dinţi
Iar oasele mi-s betejite;
Mai mult de-atât, m-am pocăit
Şi duc o viaţă de ascet;
Că tare-am fost nesăbuit
Nici nu ştii astăzi cât regret!..
Ia vino-ncoa la iarbă grasă
Şi te-oi veghea ca un părinte;
Tu, noatenă aşa frumoasă
Ca solitară.. nu-i cuminte!
Se-nduioşă atunci ţurcana
Din gene tremurând mărunt,
Îşi scutură cu grijă blana
Şi înspre lup porni păscând.
Acesta cade în extaz
Fixează lacom glezna-i fină,
Apoi o prinde de grumaz
O sfâşie şi o termină

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă să plâng

(in memoriam Monica Vlăduţ Neagu)

Când vreau să plâng, lăsaţi-mă să plâng,
Există dureri ce n-au alinare;
Crâncen, dacă din dinţi şi din pumni strâng
E fiindcă mă simt fulg într-o vâltoare!

Când ne luptăm pentru victorii mici,
Gata să ne distrugem, parte-n parte,
Uităm ce puţin zăbovim pe-aici
Şi cum parşiv, pândeşte crunta moarte.

După ce legi ne selectează ea
Nu am aflat, într-un noian de veacuri;
E sigur doar că vine să ne ia,
Căci pentru moarte nu există leacuri.

Trăim haotic şi nesăbuit,
Crezându-ne-ai destinului stăpâni,
De fapt, mergem pe muchie de cuţit,

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dunăre albastră

O Dunăre albastră,
Tu... eşti mereu splendoare,
Eşti dulce alinare,
Din viaţa-mi ce-a trecut.

Eşti sâmbure de viaţă,
Eşti crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.

Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ţi stinse
Şi mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?

Mereu... tu curgi la vale,
Şi-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa codrului

Crescut până mai ieri în soare
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăştiam în jur vigoare,
Ozonul ceaţa o gonea...

Dar am intrat acum în umbră
Şi larve pieptul îmi golesc,
M-aşteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;

Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.

Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulţesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi...

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul de aur

Pe o margine de mal,
Oglindindu-şi chipu-n val,
Stă copila de pescar,
Mai scrutează pân' la far.
Aşteaptă, dusă de gând,
Cu trupul ei prea plăpând,
Mult vestitul peştisor,
Sub un plaur plutitor,
Ca s-o scape de belea
Că tot mai rău sărăcea,
Ori să-i ia necazut tot,
Să-l arunce ca pe-un ciot.
Tatăl ei, bătrân pescar,
Înfruntând valul barbar,
Rătăcea prin ceaţa grea
Lăsată ca o perdea.
Spera să prindă la peşti
Mulţi şi mari, ca în poveşti.
Ocolind un nou ostrov,
Răpus, până la istov,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!