nepatruns

Neastâmpărat mister

Lungă-i cărarea până la cer,
prin desişul stelelor e de nepătruns,
doar cântecul aleargă pe a cuvântului undă
şi încă la vamă nu a ajuns.

Prin fereastra universului tot întind mâna
şi altă fereastră apare,
şi-apoi încă una,
şi-n faţă iar râde neastâmpăratul mister.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile dragostei

Când timpul, şarpe veninos, o clapă de pian a ros
Am fugit amândoi, pe dată, de clapa tristă, sfărâmată.

În cântec nou, de nepătruns, fiinţa noastră s-a ascuns,
Fără acordurile-n care iubirea plânge şi-apoi moare.

O melodie nouă încropesc, acorduri pentru zborul îngeresc,
O piruietă, paşi adăugaţi şi suntem cu-o iubire mai bogaţi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizitând templul unde se adună parfumurile

Nu ştiam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munţi de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colţuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi –
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditaţie, un călugăr domesticind dragoni otrăviţi.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul

Nedumirit îl cauţi şi dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avântul îl presimte-n zilele de mâne
şi-n nopţile ce-au fost găseşte-l resignarea.

Un văl de nepătruns ascunde veşnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni --
şi totuşi află-1 fiecare,
aşa cum eu îţi aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, când şoptim
în taină vorbe mari despre-nţelesul vieţii.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

las gândul să îmi zboare
spre lumi din viitor
sau poate din trecut
când am ales durerea
bucuria iubirea ura gelozia
eu simplul fir de iarbă
ce vibrează în ochiul nepătruns
al luminii din uriaşul glob
eu am decis venirea
am vrut ca să ating magia
acestei lumi din oglindă
mereu paralelă
nu ştiu când am să plec

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

Când El a apărut pe cuprins,
În faţa lui se deschidea un orizont întins,
De nepătruns cu spiritul lui frust,
Ce nu-nţelegea: Ce-i bine şi ce-i just?

De atunci, milenii au trecut peste El,
Şi-acesta tot trudea cu zel
Să găsească secretul lui "bine şi just",
Ca viaţa lui să aibă un sens şi un gust.

El a continuat să caute acel "just şi bine"
Şi din clipa când El se confrunta cu sine,
Şi spiritul lui se-nălţa ca un dom,
El începuse să fie aproape... un Om!

poezie de Gheorghe Alionte (3 mai 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, viaţă, viaţă, uimitor răstimp

O, viaţă, viaţă, uimitor răstimp,
din contradicţii-n contradicţii-ajungi,
împleticită-ades, târâş, pe brânci,
şi, brusc, în înger parcă te preschimbi;
aripi nespus de-nvoalte ai atunci:
o, viaţă, cel mai nepătruns răstimp.

Dintre destine multe, temerare,
să fie unul poate, mai aprins?
Noi rezistăm, cu sprijin în hotare,
şi smulgem, luăm ceva de necuprins.
......................................

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte (1914, Paris), traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banalul azi...

azi
o zi ca şi ieri
ca şi cea de mâine
cu-acelaşi astru
revărsând lumină
şi-acelaşi cer de nepătruns
cu mine sau fără mine
cu tine sau fără tine
nestăvilit
timpul curge-nspre apus

păşim amândoi anost
cu gândul nesupus
şi-acum şi mâine
ca şi ieri
pe mereu necunoscutul drum
târâţi de clipa ce ne-a fost
ce ne va fi să fie

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă unei iubiri pierdute

S-au dus şi toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Şi lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Şi câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii.

S-au dus şi toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să ştii
Şi-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Şi ai plecat... şi ai plecat!

S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!