negustor

Acum feciorul de negustor nu mai putea să zboare şi nu se mai putea duce la fata sultanului. Ea l-a aşteptat pe acoperiş toată ziua. L-o mai fi aşteptând şi acuma, dar el cutreieră lumea şi spune poveşti; poveştile lui însă nu mai sunt aşa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o când era dumnezeul turcilor.

finalul de la Cufărul zburător de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma, să vedeţi, cufărul acesta era tare ciudat. Cum îl încuiai, putea să zboare. Aşa a făcut şi feciorul de negustor; l-a încuiat şi îndată a zburat cu cufărul pe horn, deasupra norilor, tot mai departe şi mai departe. Când fundul cufărului scârţâia, feciorul negustorului se temea să nu se spargă în bucăţi şi să trebuiască să facă o tumbă cumplită şi asta nu-i prea plăcea. Şi a mers aşa cât a mers şi a ajuns în ţara turcilor.

Hans Christian Andersen în Cufărul zburător
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idei

I

Cântec, deasupra cetăţii,
Îmbătrânire?!
Eternităţii i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetăţii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.

II

Visări de mult mocnite
De nu cumva

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiile plăcerii nu sunt precise şi stabile şi nici la fel la toţi oamenii. Ele se deosebesc de la om la om. Sunt de o aşa mare diversitate că, de când este lumea, nu a existat om mai diferit de un altul decât de sine însuşi. Un bărbat are alte plăceri decât o femeie, un bogat şi un sărac le au de asemenea diferite;un prinţ, un războinic, un negustor, un burghez, un ţăran, bătrânii, sănătoşii, bolnavii, toţi diferă. Cele mai mici întâmplări sunt de natură a aduce în ei schimbări. Nu există aproape deloc adevăruri în privinţa cărora să fim cu toţii de acord şi încă mai puţine obiecte de plăcere cu privire la care noi să nu ne schimbăm la fiece oră, nu ştiu dacă s-ar găsi vreun mijloc de a da reguli temeinice pentru a pune de acord cuvintele cu nestatornicia capriciilor noastre.

Blaise Pascal în Scrieri alese
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalanşa

În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegă mugind,
Şi vulturi horă-n cer întind,
Şi gem păduri,
Şi piscuri albe se desprind
Din nouri suri.

Cândva se prăbuşi din deal
O avalanşă pe prăval;
În chei legară mal de mal
Nămeţii grei;
Şi Terekul ca iute val
Se-opri în chei.

Deodată slab şi cuminţit,
O, Terek, tu ai amuţit!
Dar apele au sfredelit
Troianul gros,
Şi tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin (1829)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om trebuie să aibă-o puşcă

Stau şi scriu şi meditez, în vreme ce casa mea-i surdă şi mută,
Având viziuni de dincolo de război despre-o apropiată dispută.
În colţ – nu-i o viziune – ci un semn despre ceea ce va să vină,
Stau o carabină-nvelită-n postav verde şi-o cutie cu muniţii, plină.

Iar acum, în prezentul viu, daţi vorbă fiecărui negustor, fermier
Sau slujbaş s-aibă aceste două lucruri la-ndemână, lângă cuier.

Nu – nu de cântece grandilocvente, de mitinguri şi de tărăboi
Va fi nevoie; în viitorul, încă necunoscut, spiritul se va trezi-n noi!
Fără panaş, zgomote şi tobe, când ziua-aceea va veni, abruptă,
Vom mărşălui tăcuţi spre ţărmuri, spre posturile noastre de luptă.

În vreme ce păreri contrarii vocilor care prezic război pun frână,
Fiecare om trebuie să aibă-o puşcă şi cartuşe la-ndemână!

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După doi ani m-am întors acasă, ş-am început să fac singur iconiţe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi aşterneam hainuţa jos, îmi întindeam marfa pe ea şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la ţară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... şi cumparau, bieţii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveţi şi când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine şi m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva şi s-a întors repede cu faţa spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viaţa mea.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Englez, cu siguranţă, Phileas Fogg nu avea nimic din carateristica londonezului. Nu fusese văzut nici la bursă, nici la bancă, nici în vreuna din agenţiile comerciale ale metropolei. Bazinele şi docurile Londrei n-a primit niciodată vreun vas al armatorului Phileas Fogg. Gentlemanul nu figura în nici un comitet de administraţie. Numele nu-i fusese auzit în nici o reuniune de avocaţi. Nu era nici industriaş, nici negociator, nici negustor, nici agricultor. Nu făcea parte din Instituţia Regală a Marii Britanii, din Instituţia Londrei, din Instituţia Russel, din cea literară de vest, din cea a Dreptului sau a Artelor şi a Ştiinţelor Reunite, pusă sub directul patronaj al reginei. Nu aparţinea, în sfârşit, nici uneia din numeroasele societăţi care împănează capitala Angliei, de la Societatea Armonică până la Societatea entomologică, fondată îndeosebi pentru nimicirea insectelor vătămătoare. Phileas Fogg era era membru al Reform-Clubului şi-atâta tot.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflând şi despre numele cel falnic al celor doi fraţi împăraţi, neguţătorul îşi luă femeia şi pe dascăl şi se duse să-i judece ei. Mai-nainte însă de a ajunge ei acolo, fratele împăratului, năzdrăvanul, simţind că are să vie tată-său la judecată, spuse frăţine-său, împăratul, şi amândoi se chibzuiră ca să facă o priimire ca unui părinte bun ce le era. Când veniră împricinaţii la înfăţişare, ieşi înainte fratele împăratului şi priimi pe negustor la scară, iară când îl duse înaintea împăratului, acesta se sculă de pe tron şi l-a întâmpinat cu vorbe bune şi supuse. Negustorul se minună de atâta cinste ce i se făcu şi nu ştia ce să mai zică; se uita în toate părţile şi nu pricepea nimic din cele ce se făceau. El căuta când la împăratul, când la fratele împăratului, se minuna în sine, dară nu cuteză să zică nimic. Intrând în cămară şi dascălul cu femeia, stătură ca trăsniţi de Dumnezeu. Vezi că se ştiau vinovaţi de moarte. După ce se aşeză împăratul pe tron, judecata începu.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorul de visuri

Pe malul timpului mă surpă-ncet gândul...
Visul mi se-opreşte pe minutar, răstignit...
S-ajung la capăt de drum, să-mi vină rândul,
Îmi las calul să pască, de-un ciot priponit.
Rândul... c-un ban să-mi cumpăr speranţă...
Treaptă cu treaptă urc, s-ajung pare greu...
Nu mai am nici putere, nici măcar cutezanţă,
Un zid se înaltă-n cale-mi, oprindu-mă mereu.
Nimeni să-mi vină-n ajutor, de mâna să mă tragă...
Se-nghesuie, se-mping alţii, cu vlăguite chipuri.
Negustorul cotrobăieşte, să-mi dea din desagă,
Însă mi-i trupu-nţepenit, pe mal între timpuri.
Totul se-mprăstie-n jur, ca o fugace viziune...
Se schimbă decorul, ceaţa-n ochi mi se aşterne...
Degeab-aştept, în ultim ceas poate-o minune,
Mai mult neputinţa m-opreşte, dezolarea mă cerne.
Mă-nghite-aşteptarea şi strunele tăcerii
Îmi cânta sonata timpului-n zadar pierdut...
Uscate visuri pe brazdele-adânci ale uitării,
Scaieţi devin, duşi de vânt... câmpului tribut.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!