neclar

Un viitor neclar are o forţă de atracţie scăzută. Pentru a-ţi realiza cu adevărat visele, pentru ca planurile de viitor să te propulseze înainte cu adevărat, visele tale trebuie să fie vii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se plâng adesea că muzica este prea ambiguă, că ceea ce ar trebui să gândească atunci când o ascultă este foarte neclar, deşi toată lumea înţelege cuvintele. Cu mine se întâmplă exact pe dos... Gândurile transmise de muzica pe care o iubesc nu sunt atât de neclare încât să nu poată fi exprimate în cuvinte, ci dimpotrivă, prea definte.

citat clasic din Felix Mendelssohn Bartholdy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi dileme

Aşa se întâmplă adesea
Când chemările dau năvală
Unele te înalţă
Altele te coboară
În teoria stihurilor
Ar fi mai bine
Să te trezească la realitate
Asta e însă mai greu
Şi tot mai neclar
Din cauză relativităţii lor
Şi a sensului ambiguu
În plus vibraţii ce revin
După secvenţe cutremurătoare
Pot provoca altercaţii
În sistemul persoanelor
Juxtapuse pe ipoteze
Perturbând imaginea
Şi sonorizarea salvatoare.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca o partitură complicată, îşi spuse Tsukuru. E plină de şaisprezecimi şi treizecidoimi, de multe simboluri stranii şi de însemnări al căror sens e neclar. E practic imposibil să le desluşeşti corect şi chiar dacă ai reuşi să o faci, iar apoi să le transformi în sunete, asta nu înseamnă numaidecât că lumea le-ar înţelege sensul şi le-ar aprecia. Nu înseamnă că i-ar face fericiţi. De ce s-ar complica cineva atât de mult?

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau

stau între cuvinte,
unele dor şi ard în albastru,
altele mă ară până la transparenţă.
tu eşti departe
într-un contur neclar din seva vieţii.

odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.

şi nu mai ştiu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui statut neclar

Statutul meu nu e prea clar
Şi situaţia atestă
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

Mai mult calic decât avar
Sătul să jindui o siestă,
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

În jurul meu prietenii dispar
Deşi păstrez dorinţa manifestă
Să mă iubească cei ce mă contestă,
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar,
Că toată lumea mă detestă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinisti nocturne

Copil fiind visam
La Crai si la Crăiese
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern
Ce-ajunge până-n soare şi la stele
Precum un fulg de nea
In adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de ganduri
Mintea îmi este plină
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar şi atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de stâncişi malurile aride
Cu o forţă imensă care există doar în gând.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adjudecat

Transformă clipa în amintire, căci altfel o vei pierde
Striga spre mine,

Sobri, pe jilţuri,
Stau ceilalţi,

"O transform eu în umbră!"
Strigă cel negru de el

"O transform eu în neclar!"
Strigă cel gri de tot şi de toţi,

O transform eu într-o uitare
Ce mi-o voi aminti
Strig eu,
Sunt amintirile mele,
Strig eu,

Tranform-o o dată,
Spuse fericirea

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a dat un trup ...

Mi s-a dat un trup – ce să fac cu el acum?
Un trup unic şi, cumva, numai al meu. Cum
Şi cui aş putea mulţumi pentru-această
Bucurie tăcută, această întâmplare fastă?

Eu sunt grădinarul, tot eu sunt şi floarea,
Nu-s singurel pe lumea asta care ne e-închisoarea.
Am lăsat un semn propriu pe sticla eternităţii
Un semn al respiraţiei mele, al sensibilităţii.

Pe suprafaţa ei a fost trasat un tipar,
Insesizabil în aceste zile, neclar.
După ce norii vor traversa acestă scurtă durată...
Înscrisul nu se va mai estompa niciodată.

poezie clasică de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor lent

I se apropiau ochii unul de altul
la fel de încet şi de timid
cum se apropie adâncul de înaltul
gândit, de negândit

Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar
sau cea de iepure mult lungă,
un fel de văz cam sunet şi neclar,
un fel de stare demiurgă

în care aerul era pe bani
mult scump, mult pe plătite,
în care timpul pe cartele-n ani
dăduse grade la clipite,

în care-abia dacă trecea ceva,
în care cel mai mult costa o clipă
iar pasărea pe când zbura
nu da vreodată din aripă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!