Mi s-a dat un trup ...
Mi s-a dat un trup ce să fac cu el acum?
Un trup unic și, cumva, numai al meu. Cum
Și cui aș putea mulțumi pentru-această
Bucurie tăcută, această întâmplare fastă?
Eu sunt grădinarul, tot eu sunt și floarea,
Nu-s singurel pe lumea asta care ne e-închisoarea.
Am lăsat un semn propriu pe sticla eternității
Un semn al respirației mele, al sensibilității.
Pe suprafața ei a fost trasat un tipar,
Insesizabil în aceste zile, neclar.
După ce norii vor traversa acestă scurtă durată...
Înscrisul nu se va mai estompa niciodată.
poezie clasică de Osip Mandelștam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre nori, poezii despre mulțumire, poezii despre flori sau poezii despre bucurie
Citate similare
Veacul de aur n-a fost și nu va fi niciodată în istoria omenirii. Adică nu. - A fost. Secolul XIX.
Osip Mandelștam în revista "România literară", nr. 26/2008, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre timp, citate despre istorie sau citate despre aur
Copilul Meu poet
Copilul Meu poet, vreau să cânți cu Mine:
Am terminat cu timpul și cu faptele.
Jocul meu cosmic s-a sfârșit.
Cel Unic, Transcendental am fost.
Cei Mulți, Universal acum sunt.
Eu sunt Sufletul-Floare al Eternității Mele.
Eu sunt Inima-Parfum a Infinității Mele.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- citate de Sri Chinmoy despre sfârșit
- citate de Sri Chinmoy despre timp
- poezii despre poezie
- citate de Sri Chinmoy despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre copilărie
- poezii despre astronomie
S-a schimbat lumea
Nu înțeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acuma e pătrat,
Natura-a luato razna, nu știi cum să tembraci,
Zăpadai mult mai rece, și oameniis săraci.
Ziuai acum mai scurtă, banii nuți sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nui mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape sa dus, lăsând în loc asprimea.
Viața devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Și sufletul din oameni acum, este nepăsător și rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.
Floarea nu mai miroase, așa cum mirosea odată,
Sa defrișat pădurea, apa din râuri nui curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Și viața noastră sa transformat într un coșmar.
Seajunge des la crimă, păcateles mai multe,
Aceste fapte făcând pe Scaraoțchi, să exulte.
Cam asta este lumea, în care eu trăiesc acum,
Și văd cum tot cea fost frumos se face scrum.
Îmi pare rău de cei ce se vor naște după mine,
Ei nu vor știi ce gust ar trebui să aibă-o pâine,
Deasemenea aceștia nicicând n-or avea parte,
Dealint, de dragoste, sau prietenii adevărate.
poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prietenie
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tomnatic semn
Mă paște boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte și la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinții bolii, albi, mi-o rup.
Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunțe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;
Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre toamnă, poezii despre sperieturi, poezii despre lactate, poezii despre frunze, poezii despre dinți sau poezii despre anotimpuri
* * *
Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vișinea de tramvai din groaznicul veac
Și de ce mai trăiesc - nu mai știu, nu mai știu...
Împreună cu tine ne-om duce cu "B" și cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribulește ca vrabia,
Ba crește ca aeriana tortă în vară.
Și abia de reușește de la colț a mă amenința:
Tu - cum dorești, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănușa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, citate de Osip Mandelștam despre viață, poezii despre tramvaie, poezii despre moarte, citate de Osip Mandelștam despre moarte, poezii despre dorințe sau poezii despre creștere
Robert: Ai să te descurci.
Catherine: Serios?
Robert: Da. Îți promit. Simplul fapt că putem vorbi împreună despre asta este un semn bun.
Catherine: Un semn bun?
Robert: Da.
Catherine: Cum ar putea asta să fie un semn bun?
Robert: Pentru că oamenii nebuni nu stau toată ziua, întrebându-se dacă sunt sau nu nebuni.
Catherine: Nu fac asta?
Robert: Nu. Ei au lucruri mai bune de făcut. Crede-mă pe cuvânt. Un semn clar că ai înnebunit este incapacitatea de a-ți pune întrebarea "Sunt nebună?"
Catherine: Chiar dacă răspunsul este da?
Robert: Vezi tu, oamenii nebuni nu se întreabă asta.
Catherine: Mda.
replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre promisiuni, citate despre nebunie sau citate despre cuvinte
* * *
Și noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viață, pentru roaba ta anume...
De trăiești în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre frică
Componente
Mă tot surprind cu-aceeași întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum că a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?
Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-același craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Și nu-i răspuns chiar de-i la fel și-l strig pe nume!...
... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Și n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mișcare și atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...
... Și-unde pleacă simț, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai știu nimic de cel ce le-a purtat
Și brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!
Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
Să spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Și e al cui?
Mă întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce crește pom; un trup, umflându-se-nghițind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?
Și-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparține?
Sunt simțul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Așteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Și indiferent, de-a fost, de este???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre umor, poezii despre trup și suflet sau poezii despre trecut
Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârșirii, a sporirii forței spirituale, a eliberării de trup și a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înțeleaptă din viață și se săvârșește numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca și toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârșire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activității tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înțeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește cu înțelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieții mele care mie proprie. Ce va ieși din asta nu mi-e dat să știu. Nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru lume ( iar oamenii își închipuie că pot să știe asta și sunt călăuziți de asta; aici se află principala cauză a vieții rele a oamenilor ), nu mi-e dat să știu ce va ieși pentru sufletul meu. Așa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viață mai bună așteptându-ne la răsplată. Și cât de bine e. Simți adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primești nimic în schimb.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre înțelepciune, citate despre prezent, citate despre perfecțiune, citate despre existență, citate despre viitor, citate despre trup și suflet, citate despre trecut sau citate despre superlative
* * *
Nu-i spune nimănui sub soare
Ce-ai văzut - uită chiar acum -
Pasăre, frică, închisoare
Și încă altceva - floare ori scrum.
Sau, de cum vei deschide gura
La început de zi subsolară,
Te-ar putea apuca, înșfăca
Tremur mărunt de cetină-amară.
Îți vei aminti vespea de la vilă,
De penarul din copilărie, șters,
Sau de afinele din pădurea fertilă
Pe care niciciodată nu le-ai cules.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păsări, poezii despre gură, poezii despre cenușă sau poezii despre Soare
Un semn .Cât un semnal
Cuvântul meu? Un bun rămas.
Dacă nu vrei, am să te las,
Căci pentru tine-s un.... pripas,
Dar
. am făcut un mic popas,
Din drumul lung al fericirii.
Un semn în treacăt o să-ți las
Și lacrima iubirii.
Știi
. Sunt un firav călător,
Ce-ți amintește de-al său dor.
Tu! Mi-ai dat aripi ca sa zbor,
Dar e târziu, si... O sa mor,
Căci rănile sunt mari și dor,
Îmi pare rău. Dar ce să fac??
Suport cu prea mult dor
Un semn în treacăt ti-am lăsat
Si lacrimi care dor.
Corneliu 15.05.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre semnale, poezii despre fericire, poezii despre dor, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi
* * *
Pentru suprema seminție umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăț,
Și de veselie lipsit, și de onoare.
Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgați în mâneca
Șubei fierbinți din stepe siberiene...
Ca să nu văd nici fricoși, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseți codate.
Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Și pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Și pe mine doar cel egal mie mă va ucide.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre onoare, poezii despre lupi, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Ultima trăsură
Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura
Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate
"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu să te ferești
De nu vrei să nimerești sub roți
Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate
Dar nu-i el de vină ci sunt eu
Lumea asta care-mi e străină
Nu mai vrea s-ajungă la lumină
Și s-a rupt complet de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre plată, poezii despre pagubă sau poezii despre cărți
Gândul de apoi
În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...
Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!
Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea
în acestă lume?
Prin urmele acelea mărunte
ale pașilor mei temători,
sângerânzi în țărâna Golgotei?
Nu există liniște în gândul acesta rece,
nici măcar alinarea că am parcurs drumul
dificil, unisens,
care duce undeva...
aduce spre singura certitudine a vieții - mortea.
Ce greu este acum pământul
deasupra mea
și hămesit...
si cum se mai amestecă el cu pământul meu,
luându-și înapoi tot ce mi-a dat vreodată:
trup din țărână am fost
și țărână din trup mă prefac.
Ce crini frumoși mi-au crescut!
în parfumul lor alb de mireasă
mă descompune gândul
că niciodată
nu le-am acordat atâta iubire
ca acum,
când își iau seva din burta mormântului meu,
acolo unde stau înfipți
ca niște țărușe ale biruinței
în inima unui strigoi
care a bântuit cândva pământul.
Rar,
cripta mea putrezită
zgârie ochiul câte unui trecător grăbit.
În trecerea sa se oprește o clipă
și holbându-se indiferent,
citește niște cifre,
cifrele mele,
un interval rece, acoperit cu ceară veche,
lipsit de prefață,
lipsit de concluzie,
același epitaf îngroșat cu vopsea neagră
care ține bine la timp și la murdăreală:
'odihnă veșnică!'
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre strigoi sau poezii despre odihnă
* * *
Cu lumea imperială n-am fost legat decât doar copilărește,
Mă temeam de scoici, la gardiști priveam pe sub sprâncene,
Încât nu-i sunt dator nici cu un strop din sufletu-mi, firește,
Oricât m-aș chinui să seamăn cu străine și grave specimene.
Cu prostească importanță, supărat, în căciulă de castor, udă,
Eu nu am stat sub al băncii petersburgheze portic egiptean,
Și pe lămâioasa Nevă în foșnetul sec al bancnotei de-o sută
Niciodată, niciodată vreo țingancă nu mi-a dansat de alean.
Presimțind viitoarele cazne, de la urletul faptei de revoltă,
Fugeam spre nereidele mele, nereide, de la Neagra Mare,
Și de la divele epocii, de la europene-n ținută dezinvoltă -
Ce de-a jenă, durere am mai tras, ce de-a obidă chinuitoare!
Deci, de ce și până astăzi ăst oraș îmi mai apasă dominator
Gânduri și sentimente, în baza unui drept de demult, abolit?
De la incendii și geruri el devine mai obraznic, impilator -
Tot mai vanitos, mai blestemat, mai găunos, mai întinerit!
Oare nu de aceea că, pe-o ilustrată din copilărie, am văzut
Cum arată Lady Godiva, coama-i roșcată în vânt, fierbinte,
Mai repet, ca pentru sine, surdinizat, tot mai stins, revolut:
- Lady Godiva, adio... Eu, Godiva, mai țin, mai țin minte?...
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sprâncene, poezii despre revoltă, poezii despre păr roșcat, poezii despre oraș, poezii despre obrăznicie sau poezii despre negru
Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
au lăsat pe apele Suediei.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre întuneric, poezii despre supraviețuire sau poezii despre seară
Eu sunt nebun
Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...
Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.
Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Și gata...
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tinerețe sau poezii despre secrete
Minciuna
În mână cu lumânare fumegând a venin,
Intru în izba minciunii cu șase degete:
Ia să privesc și eu la tine, pe îndelete,
Căci va trebui să stau în coșciugul de pin.
Iar ea, de sub laviță, unde-mi scoate, cuminte,
Ciuperci sărate, marinate,
Iar ea din burice de prunci, răsucite,
Îmi pune fiertură dinainte.
De-oi vrea, zice, aș putea să-ți mai dau. De-oi... -
Ei, dar eu nici că suflu, nu-s bucuros.
Zbughi! spre prag, dar, vai, dureros,
Ea mi se-ncleaștă în umăr, trâgându-mă-napoi.
Păduchi și pustiu e la ea, șoareci și nici un - pis! -
Semidormitor, semicazarmă, semiînchisoare...
Nu te uita, e gustoasă, gustoasă exotica mâncare...
Căci, cumetre, și eu sunt la fel, gustoasă. Nimic de zis...
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre mâncare, poezii despre lumânări, poezii despre durere, poezii despre degete sau poezii despre bebeluși
Traian: Și eu ce crezi că sunt?! Uită-te la mine! Ce ți se pare că aș fi? Vreo cârpă numai bună de șters pe jos? N-am oare un servici'? Sunt cumva șomer? Cum crezi că am ajuns aici, dacă nu trudind, ostenind; pe merit!? Nu mi s-a oferit nimic pe tavă! Am muncit mult pentru ceea ce sunt acum! De acord, poate că nu cu brațele, ci cu mintea, dar tot muncă se cheamă și asta! Am ajuns aici, în acest fotoliu, numai cu sudoarea frunții mele; nu din mila altora!
replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muncă
N-am vorbit niciodată despre evrei cu respectul care li se cuvine, și asta din cauza temperamentului meu elen... Acum văd că grecii n-au fost decât niște adolescenți frumoși, în timp ce evreii au fost tot timpul bărbați puternici și neînduplecați... și dacă mândria nașterii n-ar fi contrară spiritului bătrânului revoluționar și democrat ce sunt, aș putea fi mândru... că sunt descendent al acestor martiri care au dat lumii un Dumnezeu și o morală și care au luptat și suferit pe toate câmpurile de luptă ale spiritului.
Heinrich Heine în Confesiuni (1854)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre Israel, citate despre Grecia, citate despre revoluție, citate despre respect, citate despre religie sau citate despre naștere