navă spaţială

În trecere (fragment)

Până unde, splendidă navă, năzuiesc velele tale albe,
Întinse pentru traversada pe sânii vestului, urgentă, imediată,
Fără teamă de talazuri, de norii adunaţi în negre salbe,
Până unde te încumeţi să te-aventurezi, spre ce răsplată?

poezie de Robert Bridges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem două cuburi ciobite

Suntem două cuburi ciobite
in colturi de suflet lipsă, lipite
in trup de coloană infinită
de dalta genelor tale
cu priviri imortale
spre Luceafăr prelungite
să-ti fiu soclu de rouă
tălpii înspinată
sărutare spaţială
până dincolo de stele
unde cântă cocoşi de asteroid
a viselor mele
asteptând mângâierile tale
să se topescă în cântece
de lebede albastre

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navă la orizont!

În vis, eram o corabie navigând necontenit pe necuprinsa mare,
Intrând şi părăsind port după port, o siluetă nomadă-n geana zării,
Salutând marinarii, abia-întâlniţi sau doar în trecere, talazului călării:
"Vânt din pupa!" le strigam, cu vocea sau sirena, sau orice-altă urare
De bună tovărăşie şi noroc, binecuvântându-i – pe toţi şi pe fiecare.

poezie celebră de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte

Nu-i navă să ne poarte-aşa departe,
Înspre alte ţinuturi, ca o carte,
Nu-i simpozion care să provoace
Emoţii aşa cum doar o poezie-o poate face.

Într-o astfel de traversadă se poate angaja
Fiece-amărât, fără oprelişti sau hotare;
Cât de ieftină poate fi trăsura care
Plimbă sufletul omenesc din zare-n zare!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas mare pentru un om foarte mic

în 69 când neil
armstrong încerca primele jocuri de gleznă
pe lună eu aveam 9 ani şi obişnuiam
să intru sub masa din sufragerie
să pun
culcat pe spate picioarele pe un scaun
să cred
că mă aflu cu totul în spaţiu
să văd
furişat sub tăblia mesei-capsulă
spaţială stele şi stele şi stele
să pun
şi eu piciorul pe luna ce-o decupasem
cu greu din coperta rigidă a blocului de desen
plin şi el cu astronauţi
vehicule spaţiale galaxii şi sisteme
solare şi pline
de lumini, cum erau
şi anii mei de atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet

Somn şi moarte vulturi întunecaţi
Toată noaptea plutiţi deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul îngheţat
Al Eternităţii. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăţi purpurii
Şi voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopţii îşi pierde glasul.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navă

Până la urmă
nu era vorba decât
de bărcuţa unui băieţel
pe lacul din parcul oraşului
prin care ne plimbam noi odinioară.

Dar am îngenuncheat
şi i-am urmărit sosirea,
vela albă şi delicată
săltând şi coborând
pe bronzul valului
în lumina de chilimbar
a soarelui care scăpăta –

era nava mea
cu caricul ei de bucurii.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturile soartei

O navă se-ndreaptă spre est, iar alta spre vest,
Cu-aceleaşi vânturi care suflă:
E dispunerea velelor,
Şi nu furtunile,
Cea care decide calea pe care să meargă.

Ca vânturile mării sunt vânturile destinului,
Când navigăm prin viaţă:
E dispoziţia sufletului cea care
Decide scopul său,
Nu calmul sau conflictul.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din World Voices (1916), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitele aşteaptă pe fiecare cheu

Ea stă acolo, lângă mareea colorată,
Înroşită de nisipul frământat fără-ncetare;
Iar spre est, pe-oceanul vast, o pată,
O navă care dispare dincolo de zare.

Ea va aştepta şi va veghea-n zadar,
Fiindcă-i adevărat ceea ce Eros mereu
Repetă, "acel care-a iubit va iubi iar,
Iar iubitele-aşteaptă pe fiecare cheu."

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Cobor de pe soclul propriei-mi statui
unde mă cocoţaseră rudele marinarilor
căzuţi la datorie (adică morţi de beţi,
aruncaţi peste copastie de un Bacchus cinic)
ating macadamul, îl simt sub tălpi ca nisipul
pe lângă răceala blocului de marmură.
Acropole mă-nfioară din nou şi briza adie,
Şi mă gândesc la Parmenide şi la Platon...
O navă ridică ancora. Pe chei, un mogâldan
Mă-ntreabă: – Te ocupi tot cu trafic de blugi?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!