moştenire

România, averea noastră

Noi... până ajungem în mormânt
Purtăm mândria de a fi români.
Averea ne e doar acest pământ
Lăsat moştenire de străbuni!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge de români

Pe pământul acesta sfânt suntem stăpâni
Şi ridicăm steagul cu toată mândria.
Prin vene ne curge sângele bravilor străbuni
Care ne-au lăsat moştenire România!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 mai 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupe de şoc

Unii oameni au murit fericiţi,
Dar nu ei erau acei oameni
Care-au bătut
Ani de zile
Linia întâi a frontului.

Primii au făcut câteva marşuri
Şi-apoi au dispărut lăsând în urmă
O moştenire de cântece obscene.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Am primit iubirea
miilor de neamuri.
Port în sânge valul
Dunării ce, mută,
curge fără somn.
Duc în ochi grăbitul,
cenuşiu oraş, ce stă
prag la fluviu.
Ca toţi bunii mei,
în pumnul strâns,
ascuns, ţin
sufletul naiv.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, comoara noastră

Rămânem uniţi mereu, avem o ţară de apărat,
O ţară primită moştenire de la străbuni.
Avem şi noi o ţară frumoasă de lăsat,
O Românie în care urmaşii vor fi stăpâni.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea părinţilor

Cei cu inima de piatră
Şi cu firea egolatră,
Nu pot inima să-şi frângă
Şi părinţii să şi-i plângă.
Şi atunci, de ochii lumii,
Să jelească moartea mumii,
Angajează bocitoare,
Ca s-arate că îi "doare".
Şi îi vezi cu uluire
Cum se bat pe moştenire.

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sfâşiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ţi-au lăsat moştenire
scândurile din pivniţă.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorinţe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescenţă.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate in dar

se adună norii şi nu ştiu de ce
în colţul de ambră al adâncului
un fluture mai zbate încă aripile
împrăştiind culori
peste clipele mele numismatice
rotocoale învăluite de pulberi
s-au prelins pe sub praguri
şi m-au lăsat
unic admirator
al unei colecţii pe care
aş fi vrut să o las
moştenire
celui ce voi fi.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta III

Iar dacă furtunoasa moştenire
S-o port pe-alte stihii am fost sortit,
Mi-am primit partea de nenorocire
De stâncile lumeşti când m-am izbit –
Dar vina e a mea! Acoperire
În paradoxuri, nu mi-a trebuit:
Mi-am fost eu însumi iscusit cârmaci
Al propriei năpaste, ce să-i faci?!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - ştiu.
Aş vrea şi eu să plâng
la preţul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...

Mâinile tale fierbinţi, le ştiu;
Dacă aş pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ţi-ar rămâne.

Dar ceasul moare fără moştenire...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!