micul tobosar

Mi se usucă...

Mi se usucă multe lacrimi aşezate-n foi
Şi pierd în ele gânduri şi o rânduială,
Pierd o emoţie ce pentru voi,
Am supt-o dintr-o veche călimară.

Pierd un suspin ce mi-l înşiră gândul,
Pierd o durere sau plăcere lăcrimată,
Mă simt ca învelită într-un torent de-a rândul
Pe foaie ochii-mi lacrima aştern... o lepădată...

Mă mângâie cu teamă totdeauna visul,
Când rânduri curg din micul meu condei,
El lăcrimează împreundu-mi cântul
Şi zâmbet plâns v-aşterne, poate vrei să-l iei.

Mi se usucă multe lacrimi şi aşa dispar,
Nerăsfoitele, citatele din gânduri,
Le-ascund pierdute-n micul meu sertar,
Poate-n alt timp vor fi frumoase rânduri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul soare, fiica Lunii

Măreţul Soare avea un fiu,
Măreaţa Lună o fiică,
Încă de când cei doi se ştiu
Iubirea lor se tot complică.

Captivi mereu în timp şi spaţiu
Ursiţi să nu se întâlnească,
Sunt prinşi într-un amor nesaţiu,
Destinele să nu-şi unească.

Dară poate, cine ştie
Şi într-o măreaţă zi,
O minune va să fie
Şi cei doi se vor uni.

Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Şi-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureşti – poem diamant

Capitala
ţării nostre
cu metroul şi
cu multe cartiere mari
cu parcuri şi grădini printre
maşinării şi blocuri înalte
multe mall-uri – încă
numită micul
Paris.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsămant

Mă-ndeamnă Omul, aburcă-te, nu ai de-ales
Mă ispiteşte Marea, vino pe plajă la topless

De urc pe brânci sau mă târăsc tiptil spre ţel
Aceleaşi pofte, deşi de înălţime-s mărunţel

Port biciuri şfichiuite şi lanţuri după mine
Capabil de sadisme, cum mândrei îi convine,

Şi-i stăruie în ochi priviri de mulţumire
Platonic mă credea, nu taur aprig în iubire

Nu mă-njuraţi, chiar suportaţi-mi inepţia,
Pe cât de pirpiriu, pe-atât de mare-i bărbăţia

Pe şleau mi-au spus-o mai multe poetese
Că are Uniunea veleitare-a-ntâia, pe alese,

Românce, unguroaice, saşe, ce-or fi fiecare,
Îţi fac o normă-ntreagă, ca brave secretare

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băteam toba

de tinichea în fiecare noapte
exasperam vecinii muncitorii socialişti
trecuţi pe acasă să doarmă
să-şi mângâie femeia con
form
legilor marxiste de făcut dragoste
şi să-şi urecheze copii
o băteam cu băţul de toboşar
anunţând că vreau să mă fac pictor
sau poet
când voi fi mare şi o să beau vodcă şi bere
era o tobă de nouă lei
bună de făcut zgomot în tot blocul
din prefabricate unde se auzea
cum trag vecinii apa
cum scârţâia patul când el
se urca pe ea într-un pat luat de la solidaritatea
în rate avantajoase
pentru lucrătorul care-şi face planul
zilnic în întrecerea socialistă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

printre trestii
stă ascuns un cuib
mititel
are în el un mic ou
cu un ac fermecat
în interior

da da
cu acel ac vestit
în care se află
viaţa balaurului

dar ce se poate face aici:

că e păcat să asanezi mlaştina
şi să striveşti micul cuib
şi să spargi oul mărunt

poezie de Aleś Arkusz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta, ca să fie spus

Am mâncat
prunele
care erau
în frigider

şi pe care
probabil
le păstrai
pentru micul dejun.

Iartă-mă
erau delicioase
atât de reci
şi atât de dulci.

poezie de William Carlos Williams (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un ospiciu

direct la grătarul clandestin
cu poetul care frige carnea
(c)rudă bătută cu cioca
nul
în iarba verde de a
casă (?!) cu iederă
poetul în
toarce
micul cel mic evadat
de la supermarket
în cămaşă de forţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe lac

Te-aştept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poţi să fii
Şi toate-ţi sunt pe plac.

E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.

Doar vid în care timpul tace,
Iar viaţa-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.

E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ţi este drag,
Nu poate fi la fel ca el.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!