melodia

Cutie muzicală ( extras din Veghe de noapte)

Doctorul obişnuia să-mi spună că în pragul morţii fiecare om devine un
tonomat cântând melodia care descrie cel mai bine viaţa, caracterul şi
speranţele lui. Pentru unii, un vals popular; pentru alţii, un marş.

poezie de Patrick Modiano, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeste amintirea

primeste de la mine amintirea
si iarta-ma de nu vorbesc cu tine,
caci lumea ce se afla-n mine
e seaca astazi de iubire.

iti dau in versuri tandre melodia
clipelor uitate-n carti ingalbenite,
de vremi trecute si ranite,
dar care canta numai fericirea.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă iubito şi taci

Astăzi,
lasă ploaia
să-ţi bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă şi taci.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând un flaut în Pavilionul Egretei Galbene

Am ajuns aici asemeni unui pribeag,
gândindu-mă acasă,
amintindu-mi de îndepărtatul Ch'ang-an.
Şi chiar atunci, din adâncul Pavilionului Egretei Galbene,
a răsunat în fermecătoare acorduri de flaut
melodia " Cad florile de prun".
Era primăvara târziu în oraşul de lângă râu.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros

©Daniela Marchetti

Să-ţi fie darul melodia trupului meu,
îngerul şi-a amânat plecarea,
în cetăţile cerului, Dumnezeu
desenează munţii şi marea

Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbeşte de înserare,
albatrosul îşi caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica pământului

Ating foc.
Cireşii încă ascultă melodia lentă a pământului.
Sub ei prind rădăcini.

În fiecare zi, la aceaşi oră,
îmi ridic braţele
şi ele,
rădăcinile mele,
încep să danseze printre straturi.

Nici un dans nu este uitat.
Mă hrănesc cu muzica pământului
în timp ce din ramurile mele se scurg cuvinte.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-auzi un graur cântând
E sau ceva nespus de sfânt,
Sau – doar banal.

Şi nu-i de vină pasărea;
La fel ea cântă pentru ea
Sau pentru mulţi.

Urechea înveşmântă
Tot ceea ce ascultă
În sur sau alb.

De-i cântecul plin de mister
Sau fără de fior în el,
Decidem noi.

"Melodia e-n copac"-
Zicea un sceptic. Cum să fac?
"Ba nu! E-n noi!"

poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brânduşa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salsa...

O frumoasă melodie Salsa,
Şi sufletul tău zâmbeşte,
În viaţa mea eşti doar tu,
Visul ce-mi aduce surâsul!

În surdină aud melodia
Şi găsesc viaţa frumoasă,
Ca ziua ce curge încet
Până ce noaptea se lasă!

Dragostea mea eşti tu...

Departe se aude Salsa
Ca o vrajă ce cheamă iubirea
Printre gânduri şi vise răzleţe!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea din Colivie

Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
şi pluteşte în aval
până se termina curentul
îşi înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
şi îndrăzneşte să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândeşte
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate şi
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul meu

Ţinându-te în braţe gust necontenit bucuria,
Ochişori, năsuc şi tot ce însemni aş admira mereu
Eşti lumina, eşti zâmbetul, eşti melodia,
Eşti tot ce contează pentru mine, puiul meu.

Şi parcă toate-n jur prind formă şi culoare
Şi sentimentul pur de fericire e imens,
Sinceritatea gesturilor pline de candoare
Mă fac să simt că totul are sens.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!