mare intelept e cel care

Simplitatea iubirii

N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înţelept,
Nu am avut o măreţie anume,
Dar ţi-am dat toată inima din piept.

N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moştenit,
Însă am stat cu tine zi şi noapte
Şi-am fost al tău odor nepreţuit.

N-am fost sortit să ţes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ţi le-am spus mereu cu mare drag.

N-am fost un om de ştiinţă remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost şi am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.

poezie de Octavian Cocoş (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Cel care se sprijină de mare – dincolo de port,
Cel care senin iubeşte valul dus de vânt,
Nu va cunoaşte niciodată când va fi mort
Răcoarea şi freamătul unui mormânt.

El într-o gropşoară-şi va afla-împăcarea
Întreaga eternitate-încăpătoare,
Iar pământul se va odihni pe pieptul care
Cândva a izbutit să istovească marea.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele înţelept

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.

Din mijlocul grupului tocmai se ridicase
un motan mare, care pe un ton grav a spus:
"Fraţilor, rugaţi-vă; şi după ce vă veţi fi rugat o dată şi încă o dată,
cu toată încrederea, adevărat vă spun, va ploua cu şoareci."

Câinele auzind asta a râs din toată inima şi s-a îndepărtat spunând:
"O, pisici oarbe şi nesăbuite, nu este scris
şi nu ne-a fost făcut cunoscut, nouă şi părinţilor noştri,
că după rugăciuni şi credinţă şi plângeri fierbinţi
nu plouă cu şoareci, ci cu oase."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred, raţiunea va învinge

Cred, raţiunea va învinge
Şi la cel mic şi la cel mare;
Românul sub nămeţi se stinge,
Decor sinistru, dezolare

Un căţeluş omătul linge...
I-e sete, n-are nici mâncare;
Cred, raţiunea va învinge
Şi la cel mic şi la cel mare;

Bătrânii nu au glas să strige...
Nevoie au de ajutoare;
Guvernul greu îl poţi convinge,
Avem cod roşu, disperare...

Cred, raţiunea va învinge!

poezie de Aurel Cehan (2012)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talantul

Cel cheltuit cu chibzuinţă,
Să-ţi cumperi ce ai trebuinţă,
E cel ce are-ntr-adevăr valoare,
Talant util nevoie mare.
Cel îngropat într-o ulcică,
De hoţi ferindu-te (de frică),
Doar griji aduce şi-alt' nimică.
Cel cheltuit ţi-e slujitor,
Iar cel ascuns ‒ stăpânitor.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic mai înţelept

Sunt iritat, îmi arde-o stea în piept,
e steaua de mare veninoasă
aş vrea să fiu c-un pic mai înţelept,
să n-o aduc la mine acasă.

Ca orbul mă tot masez întruna,
aud ritmic, inima se zbate,
ca un înger zboară din cetate
arsura până atinge luna.

E pace şi trece o fanfară,
e una militară-n cadenţă
parcă simt în mine o absenţă.

îmi scoate mândră pieptu-n afară,
un tren rapid fluieră în gară,
mă trezesc alt om din somnolenţă.

sonet de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rechin din lume

Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înşelătorul
Şi cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoţul şi piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.

pamflet de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt cel care
merge lângă mine şi pe care nu-l văd,
pe care din când în când reuşesc să-l vizitez
şi pe care de cele mai multe ori îl uit:

Cel care rămâne calm şi tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere

Nu cel mai ager câştigă cursa-n lunga luptă,
Nu cel mai puternic din izbânzi se-înfruptă,
Nu pentru credincios e graţia divină,
Nici pentru-înţelept harul de lumină.

Adesea, şovăielnice picioare
Ajung primele în poiană, la izvoare;
Iar cei care merg prin întunericul cel mare
Primesc primii-în suflet razele de soare.

poezie clasică de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu... Carul Mare

Există şi-n nefericire o grandoare,
Eşti mai frumoasă, când eşti tristă,
Şi cât tristeţea-n ochii tăi persistă,
Tu eşti mai dulce, mai convingătoare...

Îmi vine să te strâng de cingătoare,
Să-ţi dau o sărutare fantezistă,
Şi,-apoi, iubito, să te trec pe-o listă,
A fetelor nurlii, cu lungi picioare,

Pe care le-am avut în timp şi spaţiu,
La degetul cel mic şi la cel mare,
Iubindu-le vârtos, cu mult nesaţiu...

Iar dacă vrei cumva o confirmare,
Vino la mine, să citim Horaţiu
Şi să privim miraţi la... Carul Mare!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!