Poezii despre limba noasra cea romana, pagina 2
Limba noastră nu moare
Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-ați lăsat în urma voastră
Bogăția strămoșească.
Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă și duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.
Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu ești frunză verde.
Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu ești glasul meu ce geme.
poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- poezii despre limba maternă
- poezii despre frunze
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată cum se poate mărturisi dragostea fata de neamul nostru si limba română intr-un grai simplu dar plin de sinceritate. [...] | Citește tot comentariul
Vezi poezii despre religie, poezii despre bogăție, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre viață sau poezii despre sânge
Noi vorbim o limbă sfântă
Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Și vorbim o limbă sfântă.
Și nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.
Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingașă și frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrățit poporul dac cu cel roman!
Limba noastră, e o limbă divină.
Așa a fost și va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar și de bunul Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre apicultură, poezii despre naștere sau poezii despre miere
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
- poezii despre zile
- poezii despre vulturi
- poezii despre vin
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Limba noastră
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Limba noastră cea română,
Cea mai dulce și străbună.
Rostim prin vers minunăția
Patriei noastre, România.
În limba noastră se doinește
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, românește,
Sub cerul zorilor albastre.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre patrie, poezii despre dor, poezii despre albastru sau poezii despre Maria
Limba română
Limba română s-a născut, n-a fost găsită,
s-a format rotundă și bogată, nu se învață și nu se uită,
e vie și molipsitoare în fața unui altar la închinat.
Limba română e-n doină, în vorbe cu înțelesuri adânci
și-n cuvinte dăltuite de țărani pe obiectele din lemn,
dar mai ales în suflet unde înflorește și-n pustiu
până la sfârșitul lumii.
În limba română vorbesc semnele, tăcerea povestește,
pune lacrimă pe simboluri, izvorăște din carne muritoare
și devine prin cuvânt nemuritoare și dulce.
La umbră ascunde minciuna în amiaza adevărului,
stelele sunt mai strălucitoare pe cerul limbii române
cu luceferi, izvoare răcoroase și limpezi
exprimă sufletul unui popor ales.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre cuvinte, poezii despre țărani, poezii despre tăcere sau poezii despre stele
Limba Română, ultima mănăstire
Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.
Ea își unduie sunetele
ca niște pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre
pietre tăcute, și-a întors fața mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munții Carpați.
Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veșnicii.
Picioarele cuvintelor romanești caută harul
în somnul gliei
încălțate în sandale romane.
Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalță curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voronețian.
Răsună în trupul Limbii române
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre Ștefan cel Mare sau poezii despre sunet
Limba din glia străbună (sonet aniversar) )
LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)
Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.
Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetați cuvântători adună.
Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn și se doinește
Iubirea pentru patria cea sfântă.
Din rădăcina ei, limba hrănește
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi crește.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre patriotism, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aș vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut și a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ehe! Acuma pricep de ce a tăcut el patru ani la Bruxelles. Nu-i plac limbile străine. Păi, o să stai [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre creștinism
Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ș.a.m.d., membră a USR și a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio rușine: II (pamflet)
O, tu, patrie străbună,
Siluiesc limba română
Fel și fel de agramați,
De inculți, de-nfumurați!
Cu durere mare-n suflet,
Éu stau îngrozit și cuget:
Cât de agramați sunt unii,
Spre rușinea Uniunii!
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre social-democrație, poezii despre scriitori, poezii despre ignoranță sau poezii despre groază