liliac

Dacă se întâmpla să fie certaţi, era de ajuns să trimită sau să primească o creangă de liliac, pentru ca, fără cuvinte şi fără explicaţii, o despărţire de câteva zile să ia dintr-o dată sfârşit. Liliacul era pentru amândoi o superstiţie, care îi dezarma, care îi ajuta să se regăsească.

Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de Anna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând este alcătuit din sute de impulsuri electrochimice. Dacă ne-am putea micşora până la nivelul neuronilor, am fi martorii unor tipare elaborate, complicate şi efemere. Unul ar putea fi scânteia unei amintiri a mirosului de liliac pe un drum de ţară din copilărie. Un altul ar putea fi o parte dintr-un mandat de căutare anxios: "Oare unde mi-am lăsat cheile?"

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic

O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.

Intoarce-ti ochii-n alta parte
spre altii raza sa-si rasfranga
catand la mine-ar trebui
sa planga.

Tu esti o ramura plapanda
de liliac, de-abia in floare
eu... glas de codru vestejit
ce moare.

O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi floare

Iubito, pe prispă ţi-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.

Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poţi să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea ştiu,
Sunt un grădinar damblagiu.

Nu ştiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.

O floare a vieţii vecine
Şi care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara din sufletul meu

Mă îmbăt cu miros de liliac
În aburul clipelor petrecute cu tine.
Renasc şi înfloresc precum o lalea
Sub sărutul razelor unui soare,
Care e veşnic fericit.
Tac şi-mi privesc inima ce râde poznaşă.
Te sărut aievea în imaginaţia mea,
Tu-mi răspunzi duios în imaginaţia ta,
Contopindu-ne-n realitatea de-acum.
Plutesc pe un nor al beatitudinii,
Întreaga-mi fiinţă înalţă imnul iubirii,
Iubirea unei primăveri târzii,
Dar înmugurită timpuriu.

Bucureşti, 9 aprilie 2014
Din volumul "Iubirea, în toate formele ei".

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (9 aprilie 2014)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele poveştilor clasice erau întâlnite în păduri, în lanurile cu lavandă, printre tufele de trandafir şi liliac; cele din tehnologizata realitate a zilelor noastre petrec ore-n şir printre cărţi şi sticluţe multicolore de parfum sfătuindu-se cu negustorii de arome. Chiar dacă îşi ascund bagheta magică, le recunoşti în mod facil după vocea dulce şi după florile din păr, de pe rochii sau... din suflet pentru că virtuţile sunt mereu înfloritoare.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta primăvară

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubeşte;
Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna
Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite
Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă sumbre.

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară
În culori de liliac şi magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.

poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară În culori de liliac şi magnolii albe, roz, Totul este-o simfonie ce-n arpegii [...] | Citeşte tot comentariul

Octombrie

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.

Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vero novo

A primăverii zile bolnave vin şi-alung
Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,
Şi-n minte, unde sânge posomorât prezidă,
Se-ntinde neputinţa cu un căscat prelung.

Mi se-ncropesc sub ţeastă amurguri albe, dense,
Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.
Şi cat în pribegire, un Vis frumos şi vag.
Prin câmpi, în coptul zilei şi-al sevelor imense.

Dar cad, strivit de-arome de iarbă şi copac,
Şi-o groapă sap cu faţa-mi să-nnăbuş Reveria
Muşcând lut cald în care-ncolţeşte liliac.

Şi-aştept, în scufundare, să urce nostalgia...
- Estimp, Azurul râde-n frunzişul efemer,
În care zburdă păsări şi ciripesc spre cer.

poezie clasică de Stephane Mallarme, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!