Poezii despre lasitatea, pagina 2
Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre femei
- poezii despre timp
- poezii despre revoltă
- poezii despre ochi
- poezii despre lemn
- poezii despre lașitate
- poezii despre creștinism
- poezii despre celebritate
Zidirea legendei
Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.
Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată.
Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă.
Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea.
Ultima dorință a celui care moare ar fi viața.
Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.
Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.
Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună.
Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.
Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești.
Observația incoruptibilă este crudă.
De ce orbii știu mai multe decât noi.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zoologie
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre profesori
- poezii despre naștere
- poezii despre minciună
Ai fost las
Intre iubire si ura-i un pas
Pentru noi asta e tot ce-a ramas
Simt cum ma zbat si mi-e cald si mi-e frig
Si te strig
Pentru acesta absurda iubire
Singura cale e o despartire
Dragostea noastra ajunsa e azi
La final
Doar un pas de-am continua
Minciuna o vom face si mai grea
N-as suporta lasitatea ta
Ai fost las personaj de bal mascat
Ai fost las de minciuna vinovat
N-ai avut niciodat curaj sa-mi spui deschis
Ca-am fost doar o aventura
Ai fost las
Peste durerea altei femei
Care te-asteapta in bratele ei
[...] Citește tot
cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de marius aldea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre iubire, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre nefericire, poezii despre măști, poezii despre iertare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De medicament n-ar fi
O odă ar merita ce leacul făptuiește;
Resuscitare când bătaia e pierdută
Cu propriul său, ca-ntr-un război civil, redută
Ce stă să cadă în trădare mișelește.
Nu-i doar uzura inamic de depanare
Când facerea-i auto reciclare-n ciclu;
E lașitatea minții-n răul acceptat multiplu
În loc de crez înspre-o dorită vindecare.
Vendetta poate fi din alte gene
Ce țin memoria pierdutelor ambiții
Se retrasând așa cum o fac paraziții,
Sau când nectarul sau polen sunt alergene.
E zilnic un parcurs printre invazii
De vechi sau de necunoscute chipuri
Noi; metamorfozate-n trucuri, tipuri
Să-nșele vizite nevinovate-n razii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trădare, poezii despre tinerețe, poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre mâncare sau poezii despre medicamente
La revedere, mamă, la revedere, tată!
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creștin.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre vecini, poezii despre tată sau poezii despre singurătate
Profesorul
Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea și credința în frumos,
Așa ne gândeam, iar el se suise pe o treaptă mai înaltă,
Desfășurând larg mânecile halatului,
Mâinile sale erau subțiri ca surcelele,
În vorbele noastre gândirea era aproape ucisă,
Uneori ea respira în ritmul tăcerii,
Profesorul se îndreptă spre tablă și desenă un copac,
Apoi o pasăre, rădăcina care primește,
Fructul care se dăruiește, pasărea care cântă,
Perora profesorul, apoi se opri brusc,
Ieși pe ușă desfășurând larg mânecile
Halatului, în care se aflau mîinile sale subțiri
ca niște crengi. Vocea lui rămasă în clasă,
continua, hiena crudă urmărește lupul,
lupul capra, capra salcâmul înflorit,
începu să plouă, noi, copiii priveam pe geam,
eram singurii martori ai simfoniei.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Am scăpat, gigantul inamic s-a dovedit o insectă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre frică, poezii despre înălțime, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare sau poezii despre ritm
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre perfecțiune, poezii despre învinovățire sau poezii despre îngeri
Sulac...
eu știu - tu cânți acolo printre aștri
în limba mea, despre poporul meu
și acompaniat de coruri de sihaștri
să-l ierte îi doinesti lui Dumnezeu
îl rogi să-i ierte lașitatea și trufia
îi spui că moldovanu-i ca mioara
și ba că vrea, ba nu cu România
și ba că-și vrea ba nu aparte țara
și îi mai cânți că moldovencele-s frumoase
și toate sunt Ilene Cosânzene
și doinele pe-aice sunt sfioase
că lăcrimele noastre sunt poeme
și că prin vii demult e coaptă poama
și că prin căzi în șoaptă fierbe vinul
că la măligă iar ne strigă mama
și mustul, râde tata-i ca pelinul
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre râs, poezii despre țări, poezii despre toamnă sau poezii despre sfințenie
Mamă
stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orișice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu și cele sfinte
i-am spus fără aluzii și direct
că viața asta parcă-i loterie
și dacă v-a veni o zi să plec
să-și facă ritualul - datorie
și dac-am să mă sting în altă țară
la Stolniceni să mă îngroape și pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine
și-n ziua judecății de apoi
ași vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, și noi
în fața lui Isus s-a ținem samă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri sau poezii despre stele
Ierarhii
lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră
la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi că șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile
sau poate că omul
omul se amăgește că astfel
va prinde măcar și o margine de eternitate
nefericit cum este... doar lacom... nepriceput
cu greu îi va mai da drumul uitând că
Frumusețea exclude stările precare de asediu
între timp
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre porumbei sau poezii despre onoare