lacrima limbii noastre

Lacrima de dor

Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ţi, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindeşte-te în ea
şi mângâie-ţi, faţa a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, faţa iubirii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iară revenim la mama, la acest cuvânt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, şi uneori ni se pare că tot ce-a fost mai frumos şi mai măreţ plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest cuvânt.

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro totuşi

Liber

ca o lacrimă de mamă

liber

ca o lacrimă de copil

liber

ca o lacrimă a pustiului

din

mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (15 decembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii române (sonet aniversar)

ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)

În veşminte româneşti, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.

Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veşnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă şi dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!

Din armonia ta te-aş ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi şi la nai!

Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoşescul grai a fi stăpână!

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-l credeţi pe poet când plânge. Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui. El a stors lucrurile de lacrimi. El plânge cu lacrima lucrurilor...

Nichita Stănescu în Belgradul în Cinci Prieteni, Poetul ca şi soldatul (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorii Adevărului literar îşi vor mai fi aducând aminte de discuţiunile urmate astă-primăvară în ceea ce priveşte pocirea limbii române. Discuţiunile acelea au fost pornite de părintele arhimandrit Scriban, care-n coloanele ziarului Universul a stăruit ca oamenii cu autoritate în materie de limbă să întervină spre a pune capăt uşurinţei cu care se scrie-n zilele noastre româneşte.

începutul de la Un manual de gramatică de Ioan Slavici (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
şi prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheaţă-şi sapă drum
un peştişor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a îngheţat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punţi
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munţi.

poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrima

O lacrimă…
va cădea…
pe chipul tău...
Cu ea…
vor retrăi momente eterne…
când tu…
şi eu…
ne dăruiam iubirii noastre...
căzând pe pământul rece…
ca o picătura de ploaie
ce îşi trăieşte sfârşitul …
vei gândi…
la timpul împreună...
vei iubi…
fiecare lacrimă vărsată...
ca o amintire de la mine...
Iar tu…
nu mă vei uita...
cu fiecare plânset...
uitarea va fi mai grea…

[...] Citeşte tot

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţele noastre îşi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu şi invers. De aici subtonul de melancolie al întregii noastre vieţi.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima lumii...

Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn şi până apoi,
picuri tăcută şi tăinuită,
nepotolită, neţărmuită,
cum din tomnatice nopţi fără nume
curg şiroaie de ploi.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!