ipotetic

Mimul justiţiar

Doar ipotetic contează crucificaţii
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniştii.

O, şi voiam să-ţi spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.

Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecţii dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
şi bunăvoinţa săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.

Tu eşti mimul justiţiar!

Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viaţa te strigă

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admit că există în adevăr legi morale pure care determină complet a priori (fără considerarea mobilelor empirice, adică a fericirii) purtarea, adică folosirea libertăţii unei fiinţe raţionale în genere, şi că aceste legi poruncesc absolut (nu numai ipotetic, sub supoziţia altor scopuri empirice), şi că deci ele sunt necesare în toate privinţele. Pot presupune cu drept această judecată, invocând nu numai dovezile celor mai luminaţi moralişti, ci (şi) judecata morală a fiecărui om, când acesta vrea să gândească clar o astfel de lege.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 107

Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu ştiu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triştii profeţi se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veşnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Şi voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.

Iar monumentul tău va dăinui
Când despoţi şi blazoane vor pieri.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai importantă este funcţia antropologică a artei: reabilitarea demnităţii Fiinţei. Arta aduce o contribuţie ridicată la edificarea unui sens al vieţii. Prin diversitatea extraordinară la care a ajuns, ea îngăduie fiecărei individualităţi să-şi configureze propriul său model existenţial cu cea mai liberă opţiune. Realităţii date îi poţi adăuga prin intermediul artei o alta, mai aproape de ideal. Singur tu eşti demiurgul acestei lumi care îţi aparţine, astfel încât scapi de nostalgia unui ipotetic paradis pierdut şi trăieşti din plin bucuria paradisului descoperit.

Dumitru Dumitraşcu în Fascinaţia artei (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prescurtat o patimă

Din prea puţinul vertical şi tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Şi-n aburii minciunilor de ieri.

Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veşnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranţa gândului plăpând.

Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeşteptând chemări şi nostalgii
În palma îndrăzneaţă şi grăbită
A rezolva... speranţele târzii.

Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfinţind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni şi har nepământesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul gândirii aplicate la fenomenele vieţii şi morţii, datele ştiinţifice au dus la înfrângerea definitivă a animismului, la victorii decisive împotriva vitalismului, la afirmarea ideii după care "maşina vie" a organismului funcţionează, se autoreglează şi se autoreproduce nu ca urmare a comenzilor unui ipotetic "spirit vital", ci datorită unor calităţi intrinsece ale materiei vii. Rezultat al evoluţiei de la inferior la superior, de la simplu la complex, aceste calităţi ale materiei vii sunt cognoscibile cu ajutorul unor ramuri ştiinţifice moderne ca teoria sistemelor, biocibernetica, biotermodinamica, genetica celulară şi moleculară, biochimia etc.

Radu Iftimovici în Jocul de-a celule izolate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie grava

cercul acesta din plastic
este emulsia ce masinile o transporta
peste distante.
undeva printre straturile sale
se mai pastreaza, poate, aroma
fiecarui lujer.
ca intr-un cimitir
unde pamantul se ridica incert.
un mort si-a ingropat primul trupul
in pozitia orizontala
la capatul unei cruci de piatra.
i-au urmat alte trupuri
grase, slabe, lungi, scurte...
toti acum dorm in pamantul uitat
ascunsi in cel mai adanc si intim loc.
am in ochi un cimitir intreg.
din el ma privesc mii de straini
cu priviri impietrite
fixate ipotetic si aleatoriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare

Un standard, de cotaţie în baremuri stricte,
Probat numeric în reguli acceptate
De-o masă-ţintă, evitând delicte
De impostură, fals, duplicitate.

În plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
În minus, pierdere, doar presupus avută.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fără, e căutare-n ieftin... necerută!

E relativă, în afirmaţii partizane
Şi absolută, ar fi, de-i intrinsecă;
Cum în conducere-s numirile profane
Ce carte-au... raft de lemn, bibliotecă.

Nefericirea-i că-i aşa profund subiectivă
Şi-n sinea ei credulă-i, renegată ades;
E-un demodat cotidian, este o arhivă...
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai şters!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost naiv

Tu nu exişti, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-şi ia din năluciri putere
Şi pe nimic să se proclame zeu!

Mi-am agăţat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.

Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărţit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.

Cum mă priveai ca sfinţii din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porţi iubire-adică şi nu-s toane,
Şi-n casa TA voi fi arhiereu!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!