Serioase/triste despre involuntar, pagina 2
În timp ce adevărul doare
Când, strecurați în paginile vieții
I-am înteles și vorba și tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeții
Să-i deslușim trecutului durerea.
Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să știm, măcar odată, adevărul
Și să trăim o zi fără minciună.
După un timp, pașim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre minciună
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre păr
- poezii despre gânduri
Rezonanța reunită a sunetului de bază și a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumește naiv "natură". Omul creează condiții astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până și sunetului unic îi va fi reamintită originea sa și îi va fi rechemată neîntârziat. Până și acesta dispare. Și el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariției sale finale.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre sunet
- citate despre spațiul cosmic
- citate despre naștere
- citate despre natură
- citate despre naivitate
- citate despre familie
- citate despre existență
- citate despre astronomie
Dacă în existența obișnuită se manifestă involuntar un reflex al unei transcendențe trăite, asta se întâmplă prin sex și, când e vorba de omul comun, se întâmplă numai prin sex; numai cei ce se ridică până la o experiență eroică sau ascetică merg, în această privință, mai departe. Pentru omenirea comună însă doar sexul procură, fie și doar în extazul, în mirajul sau în trauma obscură de o clipă, deschideri dincolo de condiționările pur individuale. Acesta e adevăratul fundament al însemnătății, neegalată de niciun alt impuls, pe care dragostea și sexul au avut-o și o vor avea totdeauna în viața umană.
Julius Evola în Metafizica sexului (2002)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre sex, citate despre iubire, citate despre eroism sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Valsul...
a fost un timp când Bucureștii
seduși de firavul cizmar
păreau secați intern de bestii
ce sânge sorb involuntar
a fost un timp de agonie
când se dansa un vals în doi
interpretat de- o datorie
cu trup și suflete din noi
a fost un timp de măreție
cu ocne dure și canale
săpate-n trupul României
de șiruri lungi de haimanale
a fost o epocă de aur
născută-n somnul pasiuni
ce drept strager avea balaur
legat de poarta rațiunii
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre trup și suflet, poezii despre încălțăminte, poezii despre tragedie, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre somn
* * *
foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.
îl înșelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome și incomplete
ale dualității.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
își multiplica rezistența orgasmic
la catalizatori.
răul e o știință
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi așezam în retorta cenușie
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre bărbați, poezii despre prezent, poezii despre plumb, poezii despre pacienți, poezii despre ore, poezii despre mișcare sau poezii despre medicină
Involuntară irosire
Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre viteză, poezii despre talent, poezii despre rușine, poezii despre prăpăstii, poezii despre modestie, poezii despre gări, poezii despre ezitare sau poezii despre existență
Inspirație
În respirație e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este "in"-ul necesar
Unui complex de labirint...
E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.
E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poți și în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.
Ea-ți dă, motiv de nemurire
Și nici prin gând, nu ți se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal și... fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre oxigen, poezii despre flori sau poezii despre femei
Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt. când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
și nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre apă, poezii despre învățătură, poezii despre șosele, poezii despre șerpi, poezii despre viitor sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Rătăcind printre gânduri
Când o raza de lumină creatoare
Candela de pe altarul cerului poetic îmi aprinde,
Nu mă întreba unde alerg grăbită...
Căci vreau cu ochii visului satisfăcut, să o întâmpin!
#
M-am întrebat deseori,
de unde vine acest puhoi de gânduri răzvrătite,
care rup toate stăvilare timpului meu de odihnă,
ca apele furioase, ce se revarsă necontrolat, după o furtună puternică,
făcându-mi nopțile albe,
impunându-mi să descifrez enigmele ascunse ale sufletului,
ca și ale Lunii...
și să scriu dictarea școlărească, din Abecedarul Divin;
doar nu sunt pui de Eminescu.
Toate acestea m-au abordat după ce el, omul meu, s-a prăpădit.
Am crezut pe moment,
că din nou mi-a lăsat libertatea de-a lucra până la epuizare,
cum era obișnuit și deseori spunea cu mare satisfacție:
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre matematică, poezii despre înțelepciune, poezii despre zile sau lecții de engleză
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre încredere, poezii despre frumusețe sau poezii despre început