inecat

Răsărit de lună pe mare

Din bezna nopţii luna-începe să-şi ridice capul;
Acum, un chip rătăcit şi palid se-înalţă jumătate
Deasupra mării: şi-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se iveşte-un trup de înecat, solemn, din eternitate.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul îngerilor

În fiecare dimineaţă râul aducea la mal
un tânăr înecat
Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale
până când primarul a dat ordin
să fie scoase din cetate
Ciocârliile nu se aşezau niciodată
pe ramurile copacilor uscaţi

Cel pe care îl prindea miezul nopţii
ascultând cântecele pădurii,
devenea mesagerul îngerilor

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU? Iubeşte-L aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa după cum o fiinţă rătăcită în deşert tânjeşte după o cană de apă. Iubeşte-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara Nimănui

Doamne,
cred că ştiu
unde ne-am dus
sufletele,
în Ţara Nimănui,
unde-i doar
întuneric,
unde fiecare
se loveşte
de fiecare,
unde lacrimile
s-au făcut râu
şi înghit
toţi pescarii...
Aici ne-am adus
pe noi
şi i-am înecat
pe ceilalţi...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afara ploua

lacrimi de inger,
pe aripile tale de demon,
au spalat pacatele noastre
sarea si sangele ce s-a scurs
ne-a inecat pe toti!

gandaci peste tot, sub pat
stau incaltati
viermii si serpii
se incolacesc in jurul
inimii moarte

miros intepator,
glasuri ce te surzesc,
ganduri ce iti plutesc,
nu ma mai trezesc...

afara ploua!

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intr-adevar, idolii pe care i-am iubit atata timp, mi-au scazut valoarea-n fata oamenilor, mi-au inecat cinstea intr-o cupa prea putin adanca si mi-au vandut reputatia pe-un cantec. Intr-adevar, intr-adevar, cainta adesea inainte am jurat- dar fost-am eu serios cand am jurat? Si iar si iar sosit-a primavara cu trandafir in mana- penitenta mea zdrenturoasa doar o carpa roasa.

citat clasic din Omar Khayyam
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoieşte ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândeşte, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă şi atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziş, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrăţişează şi luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

... te-am strigat, în gând şi-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta aşteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te ţes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-şi facă punte către soare,
să piară într-un reflux şi să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simţit gustul intunecat al morţii.
Tu te-ai speriat şi m-ai strâns tare în braţe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiţi de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viaţă
şi ne spălăm amintirile în aceleaşi vise,
adormind adânc cufundaţi unul în altul,
până dimineaţa, când zorii ne vor risipi.

poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de gânduri

Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neaşteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viaţă cu suflul meu treptat.

Şi-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete şi mare,
M-am înecat într-un amurg uşor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.

Şi-atunci în taina fină a morţii,
Am scris un testament lăsat în pragul porţii,
Şi-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neştiută.

poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!