inecat

Explicaţia unor investiţii

S-a întâmplat recent, fireşte,
Când un copil fiind flămând
Şi de plachie abuzând,
S-a înecat c-un os de peşte
Şi-apoi ciudat, Doamne fereşte,
Mai mulţi copii de el aflând
L-au imitat şi rând pe rând
S-au înecat şi ei prosteşte
Se întâmplară acestea toate,
Căci proştii nu ştiau să-noate
Văzând că tineretul tot
Se îneca cu os din peşte
Bazine multe de înot
Guvernul azi le construieşte.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posesia

Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus şi nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

te-am posedat o viaţă şi îmi pare rău
că viaţa mi s-a scurs numai în tine
aşa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi îmi pare bine
că viaţa mi s-a scurs în veşnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul meu înecat în bere e mai trist anume
decât toţi brazii de Crăciun părăsiţi din lume.

poezie de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În loc de holde
halde de steril
în locul peştilor
o canistră de benzină
despică valurile
săltând poticnit
asemeni unui înecat.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

S-au prăbuşit în noi
torente de dragoste
şi de viaţă.
Averse nebune
de întrebări
au înecat pământul
într-un ocean de gânduri.
Unde sunt eu, Doamne?
De ce m-ascunzi
de mine?

poezie de Marius Trandafir
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie în amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pitic

Un pitic atât... de mic,
Făcea baie în ibric,
De săpun s-a împiedicat,
Şi piticul s-a-necat!
Vai, vai ce păcat,
Că piticul s-a înecat,
Tocmai când era curat.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea purta un albatros legat la gât

unii spuneau că ea e stăpâna
oceanului adimensional,
alţii ştiau că e doar ştima
cu ochii de mătasea broaştei,
numai visătorii credeau că ea era sirena
ce-l amăgise pe albatrosul regal,
stăpânul cerului de deasupra valurilor,
(de fapt, albatrosul era încarnarea
-sufletul marinarului-
înecat în vaginul materiei primordiale,
amăgit de cântecele ei ademenitoare,
ce nimerise-n plasa ei şi murise înecat,
el-libertatea spirituală a omului
printre mediocrităţi-)
albatrosul ei venise-n zbor
planând pe curenţii de aer
de deasupra oceanelor
atras de cântecul ei misterios.
într-o oglindă a azurului de argint
se reflecta lumina lunii şi a oceanului

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi ucigatori

O, tu, cel cu ochi fascinatori
Ti-s ochii albastri ca lacul blestemat, ca valurile se agita
Ma atrag ca un vartej plin de dorinta
Intreb, cati trecatori s-au inecat?!
Ei tac...
Sa-mi raspunda niciunul nu vrea.

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de lună pe mare

Din bezna nopţii luna-începe să-şi ridice capul;
Acum, un chip rătăcit şi palid se-înalţă jumătate
Deasupra mării: şi-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se iveşte-un trup de înecat, solemn, din eternitate.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!