indoit

Sonetul XIII

O, pară, vişina, mărul în pârg,
agrişele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieţii sârg...
îl presimţi şi pe-un chip copilăresc.

Gustă sucul: purcese departe.
Simţi molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deşarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!

De rosteşti vorba: măr, toţi o ştiu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat muşcătura,

limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc –:
O trăiri!... Simţământ... urieşesc!

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul vieţii

Cu tandreţi şi mângâieri
Faci tristeţea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deşi este... de-astă vară.

Afară e frig şi ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere şi din zgură.

Nu distanţa, evident,
Este rodul despărţirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.

Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viaţa grea,
Nu ne duce în ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de timp

dincolo de oameni
dincolo de timp
pân" la epuizarea răbdării
în spaţiului îndoit în întuneric

praful cu viruşi se leagănă în aer
zbaterea devine zadarnic gest
şi singur te pierzi în umbra unei cruci
în ziua de azi fără mâine

se împart felii de viaţă de viruşi nelucizi
genunchii se coboară-n rugăciune
de nicăieri nu vin speranţe nici iluzii
şi totul se zideşte între porţi

purtăm stigmate de târziu pe frunte
şi aruncăm cu zarul căzuţi într-un infern
o Doamne am uitat şi nu mai ţinem minte
ce-a fost mai înainte
dar am păstrat cuvinte de dor şi de amin

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proastă calitate

Am fost indus în eroare,
C-aşa-i negoţu' azi la noi,
Poate să fie şi-un gunoi
Reclamă-i doar şi prezentare;

Am cumpărat nişte cuţite,
Vreo şase toate, set frumos,
Mânere vere, de-abanos
Şi lame frate, ascuţite;

Le-am luat pentru bucătărie,
Nu mă-ntreba cât am plătit
Că sunt atât de şucărit,
Le duc ‘napoi la prăvălie;

S-a întâmplat ieri după masă
Ceva de am rămas blocat,
Cuţitele ce le-am luat
Nu vreau să le mai văd în casă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intalnit-o

Zâmbea. Senin era ochiul,
singurul cu care zărea.
Schiopăta. Mâna cu venele umflate,
sprijinită pe baston,
avea petele maron
ale vârstei – a treia.
Maron. Ca lemnul bastonului,
încovoiat elegant şi terminat
cu un cap de pajură.
Fusese al lui. Ca şi ea.
Ca şi ea? Da.
Ciocul pajurei mângâie degetul ei arătător.
Mâna ei mângâie gâtul pajurei.
Ar fi putut amândouă zbura. Amândouă,
ca atunci când el îi arăta
cu vârful bastonului avioane
şi se prefăcea că astfel eliberează pajura
şi le mângâia pe gât cu arătătorul:
întâi pe ea, cu degetul uşor îndoit,
apoi, fâstâcit de atingere, pajura.

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu el pot merge mai departe

Deseori bat desculţ la poarta gândurilor
şi-mi răspund singur din cauza frigului,
nu mă invită nimeni dar nici nu mă opreşte,
intru cu sufletul îndoit pe la colţuri
până-n odaia în care-mi priveghez amintirile,
scriu poema lacomă de aroma trupului tău.

Cuvintele se joacă, beaau amarul şi dulceaţa
şi se ascund în metafore.

Trec printr-o ambiguă formă de reflectare
a trăirilor ce nu pot urca ma mult
şi nimic transparent nu respiră lumină
ci ma mult răscumpără logosul.

Cu el pot merge mai departe,
pot depăşi asfinţitul care mă paşte
şi seara sub stelele căzute-n ispită
sparge oglinda în care plânge întunericul
lăsând la o parte durerea să moară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de vis

Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
mă asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă

Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i ameţeala
şi nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala

şi mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup paşaportul,
asemenea plăceri înseamnă
şi bani... Nu doar trăiri curate

Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinţei, iată vracu'

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilie Zdroba
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fragment

După ce-otrava se-aşterne precum roua
Peste petalele lor, anumite flori
Au, spun unii, parfumul mai dulce decât
L-aveau când, din boboc, s-au desfăcut în zori.

Spun unii că oamenii condamnaţi la moarte
Beau vinul îndoit – o calpă, dulce zeamă,
Cu-o plăcere mai mare decât ar fi băut
Cândva cel mai curat, mai nobil vin din cramă.

Spun unii că în cântecele vrăjitoarelor,
Oricât de stridente sau crude din cale-afară,
Se află-un sentiment uitat, un ritm misterios,
O armonie poruncitoare şi bizară.

Eu cred că vocea diavolului
Intră-n urechea noastră mai adânc şi mai deplin
Decât cuvintele şoptite de îngerii din cer,
Oricât de dulce şi de clar, de cristalin.

poezie de Adam Lindsay Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum către apus

Omule,
brad falnic fost-ai cândva;
fruntea-ţi era sărutată de cer
iar curcubeul dragostei împlinite
îl aveai în braţe.
Scăldată faţa ta în fiecare dimineaţă
de bucuria trăirii.
Păreai a fi veşnic;
azi cerul şi-a lasat asfinţitul
pe umerii tăi.
Ochii abia mai zăresc drumul spre casă,
streaşină faci din mâna ta
să-ţi vezi nepoţii.
Furtunile ce ţi-au bătut cu putere,
te-au îndoit.
Poveri - troienind şi iar troienind
peste tine.
Auzi muzica, simţi ritmul şi Doamne,
cât de mult ţi-ai dori
să şi dansezi!

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (4 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocul părintesc

Mă-ntorc, cu drag, la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre şi-n pereţi,
Crâmpeie ale primei tinereţi...

Păşesc încet, cu suflet îndoit,
Şi văd că blocu-i mai părăginit...
Privesc năuc şi n-o să mai urc sus...
Sărmanii mei părinţi, la cer s-au dus...

Azi în apartament trăiesc străini,
Şi nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La uşă stă de pază-un interfon,
Şi văd că s-a închis câte-un balcon...

Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost şi ea, cândva, înlocuită...
Puieţii firavi, puşi de locatari,
Au trunchiuri groase şi coroane mari...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!