Drum către apus

Omule,
brad falnic fost-ai cândva;
fruntea-ţi era sărutată de cer
iar curcubeul dragostei împlinite
îl aveai în braţe.
Scăldată faţa ta în fiecare dimineaţă
de bucuria trăirii.
Păreai a fi veşnic;
azi cerul şi-a lasat asfinţitul
pe umerii tăi.
Ochii abia mai zăresc drumul spre casă,
streaşină faci din mâna ta
să-ţi vezi nepoţii.
Furtunile ce ţi-au bătut cu putere,
te-au îndoit.
Poveri - troienind şi iar troienind
peste tine.
Auzi muzica, simţi ritmul şi Doamne,
cât de mult ţi-ai dori
să şi dansezi!
Inima- orologiu ieşit din garanţie
încă mai bate;
dar sufletul,
sufletul tău este încă atât de tânar!
Doar el sărută cerul
şi vede răsăritul în apusul vieţii!

poezie de Angelina Nădejde (4 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!