implora

Ce fac politrucele mioritice corupte ca să scape de puşcărie, după ce au furat milioane de euro şi au fost condamnate la închisoare

După ce, la condamnare,
Iau ani mulţi de închisoare,
Blonde, brune, curviştine,
Iute fug în ţări străine,

Cer azil, neruşinate,
Mint că sunt persecutate,
Iar, ca ultimă reţetă,
Fac copii la eprubetă.

Să n-o-aducă înapoi,
Când e prinsă de copoi,
Ştioalfa noastră, fals umilă,
De la juzi imploră milă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (11 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol

Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroşi a copil - după două naşteri
care te-au împăcat cu propria-ţi naştere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.

Cauţi în Tarot semnele unui viitor ce îşi ţine
trecutul în braţe,
ca un sinucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...

Şi întrezăreşti,
în clipa când laşitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!

poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, în viitor

Vreau să zburăm deasupra umbrei trecutului,
Vreau să descoperim culorile prezentului,
Vreau să pot vedea fluturi pictaţi în nuanţe deschise,
Zburând deasupra frunzelor veştejite, căzute, călcate în picioare...
Auzi acel sunet suav, nenăscut încă?
Te imploră să-i dai viaţă...
Suspină în lipsa ta cerul...
Zâmbeşte-i! ca să poata lumina o lume întreagă...
şi la al tău zâmbet să răsară veşnic soarele,
Să poată încălzi izvoarele, ce curg neîncetat în a mea inimă.

poezie de Diana Alexandra Sima (16 martie 2011)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiul morţii

În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.

Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.

Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.

Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.

sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând tăcerea

de frumuseţe ai făptura udă
şi feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puţină şi zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
şi lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
şi rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-şi găsesc lumină de soroc
şi nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
şi ţes în aer umbre-n nimb de joc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracole

Lumea mai crede
în miracole.
Un miracol ar fi
ploaia mult aşteptată.

Dar nimeni nu face nimic.
E drept că
nu poţi inventa ploaia
dar o poţi chema!

Cât te-am chemat!
Am implorat cerul
şi ai venit nesperat
aducându-mi însăşi, ploaia!

Să mai spun lumii
cât m-am rugat?
Numai aburii ploii ştiu
cât am ars în această iubire!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti ceilalţi

Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu eşti ceilalţi. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De paşii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvîntul scris
De mâna ta, şi vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfârşită.
Tu plămădit ai fost din timp. Eşti vis.
Eşti fiecare clipă-nsingurată.

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 38

Şi cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar eşti o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Şi numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris priveşti cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veşnice, curate.

Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealuri în devenire

curg minuni din stele în sufletele noastre
ploaia de lumină ne spală de păcate
fereşte planeta de marile dezastre
ne înconjoară cu iubiri fermecate.

se revarsă din cer pronia divină
ca să se vindece lumea de boli
apostolii lui Iisus vreau să revină
să crească armonia între patru poli.

stropii mireni mă mângâie pe pleoape
am învăţat că sunt lacrimi de îngeri
ei imploră demiurgul să ne scape
să nu se mai ridice la cer plângeri.

în casele Domnului se petrec mirungeri
evlavia e sfântă cu pure convingeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul îşi alege propriul Anturaj

Sufletul îşi alege propriul Anturaj –
Apoi – închide Uşa –
În faţa Majorităţii lui – prezentul în derapaj
E nevoit să facă tuşa.

Indiferent – observă Rădvanele – oră de oră
Aşteptând la Poarta-i joasă intrarea în oraş –
Indiferent – un Împărat în genunchi imploră
În faţa lui pe Covoraş.

L-am cunoscut – dintr-o Naţiune, dintr-o mulţime –
Alege Unul – îndată
Apoi – închide Valva atenţiei şi se retrage-n sine
Ca o Piatră.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!