Exercițiul morții
În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi crește valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.
Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simțăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.
Dacă aș ști să cânt, aș lua un flaut
Și-aș trece-n el, cu tot, cu nervi și sânge,
Aș implora, aș protesta, aș plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.
Și exercițiul morții, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.
sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre proteste
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Citate similare
De-ai ști
De-ai ști, sărmane om, de-ai ști...
Ți-ai strânge râsul în pahare
Și le-ai sorbi pe fiecare
Când rele zile ar veni.
Și băutura, fermecată
Te-ar ajuta să treci iar hopul.
Dac-ai mai bea încă o dată
O joacă ți s-ar părea totul.
De-ai ști, sărmane om, de-ai ști...
Ai rupe zilnic câte o floare
Și le-ai iubi pe fiecare
Ca singur tu să nu mai fii.
Și-atunci când copilașu-ți plânge
După bomboane, lucruri, jucării,
Mai bine tu la piept l-ai strânge
De-ai ști, sărmane om, de-ai ști...
De-ai ști, sărmane om, de-ai ști...
Ce soartă viața ți hărăzește,
Cum, după soare, te pândește
S-aducă norii plumburii,
De-ai ști, oh, multe dac-ai ști...!
Ți-ai înșira clipe-n mărgele
Împodobindu-te cu ele
Și multumind în pace ai viețui.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre zile
- poezii despre râs
- poezii despre pace
- poezii despre nori
- poezii despre jucării
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Inutil ieșind în oraș
De câte ori plec în oraș
Am reflexul să mă-ndrept spre tine,
Dar nu te mai găsesc.
Închid ochii
Și nu știu ce caut pe străzi.
Ce mai caut în lume,
Dacă tot te-am pierdut.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre oraș, citate de Adrian Păunescu despre oraș sau citate de Adrian Păunescu despre ochi
Fulg
Sub tumultul nopții ce plânge
Te caut;
Răsare iubirea în sânge
De flaut;
Și vino, tu, înger din ceruri
De pene,
Să-mi arăți cale, în eseuri;
Sprâncene.
O! Și tu, a lumii minune,
Născută;
Te caut în Rai și-n genune.
Ascultă!!!
Ecoul, ce-n inimă-mi bate;
Trăiește!
Trăiește în tine... e carte...
Iubește!!!
Și frunza mă-ndeamnă la tine,
Și vântul,
Și cer înstelat de ruine,
Pământul.
Ești apa cea vie și pură...
Mi-e sete!!!
Sunt orb, dar te văd; prin aură,
Sipete.
Din praf de granit va răsare
O floare...
Ești tu, te miros și îmi pare...
Ești Soare!!!
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre sprâncene, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Bocet epuizant
M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârșit nimic să duc,
aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
să tac ca încleștatul de gingii,
să tac și a revanșă, a gâlceavă.
M-aș plânge pân-la os și pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre sânge, poezii despre sfârșit, citate de Adrian Păunescu despre sfârșit, poezii despre vorbire, citate de Adrian Păunescu despre vorbire, citate de Adrian Păunescu despre timp, citate de Adrian Păunescu despre plâns, citate de Adrian Păunescu despre iubire, poezii despre gură sau citate de Adrian Păunescu despre gură
Simfonia sufletului meu
Îți port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Și a înflorit în mine bucuria.
De-aș ști să cânt, aș lua un flaut
Și ți-aș cânta de dragoste și dor,
În fiecare mărunțiș al vieții să te caut
Și-n limpezimea apei, la izvor.
Te văd din nou cu ochii minții,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viața mea cu dinții,
Să ies din trup, ca o nălucă.
Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta mă simt ușoară
De tot ce am urât în traiul meu.
poezie de Lusiana Drăgușin (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre dor, poezii despre trup și suflet, poezii despre primăvară sau poezii despre muzică
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abțină bine știe,
Vioara caldă și pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Și sus, pe unde gîndul meu e mire.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre pian, poezii despre visare, poezii despre roboți sau poezii despre prudență
Eu sunt la fel
Suntem acum pe linia pustie
Două inimi sau îndepărtat
Linia vieții aici ni se desparte
Tu nu mai esti acel bărbat
Eu sunt la fel si te iubesc
Iar sufletul îmi obosește
Iertrând mereu să nu greșesc
Rămân aceea care te iubește
Și cât as vrea să te apropii
Să fim acum iubiți ca altădat
Timpul pare ros de scorpii
Tu nu mai ești acel bărbat
Eu sunt la fel încerc să iert
Te rog vorbește mi tu de tine
Te joci inima îmi pui la fiert
Iubește mă la fel și tu pe mine
Pășim pe șine în tăcerea
Un tren acum suieră sirena
Mâinile strânse doua semne
Să ncetinească vrea căderea
Fluieră nu poate trece de noi
Mergem pe pajiște curată
Treacă vagoane cu război
Uită trecut în picioare te saltă
O altă viață nouă se arată
Același ritm al inimi să bată
Regăsindu ne iubirea ne iartă
Două suflete o inimă bogată
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre iertare, poezii despre altă viață sau poezii despre tăcere
Dacă ai ști
Dacă ai ști
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai ști,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai ști
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai ști
Că zi și noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai ști
Că-mi ești în suflet și dorul mă doboară,
Dacă ai ști
Că florile au chipul tău,
Dacă ai ști
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai ști
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai ști
Că ești ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai ști
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai ști
Că ți-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai ști
Că te îmbrățișez în fiecare ceas,
Dacă ai ști
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai ști
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai ști
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai ști
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol și frumos la început,
Dacă ai ști
Că versu-mi a apus cândva,
Când viața carte și scenă devenita,
Dacă ai ști,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai ști
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai ști
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai ști
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai ști
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai ști,
Că dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai ști,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai ști
Că-n fiecare clipă îți vorbesc,
Dacă ai ști
Că nu-mi doresc decât să te știu fericit,
Dacă ai ști
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai ști
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai ști
Că nimic întunecat nu poate atinge inocența,
Dacă ai ști
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai ști
Veșnicia s-ar naște ca-ntr-un joc,
Dacă ai ști
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt își are casa,
Dacă ai ști
Și gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai ști.
poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre frumusețe, poezii despre întuneric, poezii despre încredere sau poezii despre început
Nobilul Viciu
Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi șade veșnic lângă tâmplă.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăț și templu.
Știu că mi-e viața scurtă, știu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viața lumii e flămândă.
Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Și n-am avut în rest nici un capriciu
Deșertăciune din deșertăciune
Femeia este singurul meu viciu.
Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut să fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.
Și am arat cu ea mereu pământul,
Și-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.
E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an să steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Și creanga lor îmi mirosea femeie.
Motorul meu și-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia și-a rămas femeia,
Puterea mea și singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Și chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.
Iubirea mea nu a mișcat nici aștri
Și nici pământul sub o-mbrățișare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaștri,
Simțeam că-n ochi privirea ei mă doare.
De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În fața ta, condiție umană,
Femeia este singurul meu viciu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre stele sau poezii despre sacrificiu
Armonii de flaut
Înalț din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuți pe fiecare
Să nu-mi lași grijile s-apese
Pe unde răni nu-s vindecate,
Sunt prea adânci și mult prea dese
Și încă mai zvâcnesc în noapte
Sub pleoapa existenței sfinte,
Un ochi închis ar vrea să vadă,
Te rog frumos adu-mi aminte,
Ce mintea nu mai vrea să creadă
Și mă întreb unde să caut,
Într-un ecou sau înlăuntru?
În armonia unui flaut
Ce cântă-n suflet... dinăuntru?
Înalț din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuți pe fiecare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte, poezii despre existență sau poezii despre ajutor
Uită-te, iubito
Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.
Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...
Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre nebunie
Îmi lipsești fizic. Caut frumosul în oameni să mă alin. Te caut pe tine doar o șoaptă, cât să-mi îmbrățișez pământul și să mă întorc acasă din nou. Cât să vorbesc cu zorii și să-mi opresc pribegia de neînțeles. Dar nu știu cine sunt. De ce nu-ți seamănă nici cât o fărâmă de clipă, nici cât un zgomot al inimii plăpânde, nici cât vibrația unei emoții efemere? De ce nu te găsesc? Poate m-aș odihni la tine în brațe un ceas, aș râde și-aș plânge de fericire că te am. Și te-aș iubi. La fel de mult ca acum, când am înțeles că vidul acesta imens, dureros de prezent are menirea de a mă învăța să te iubesc mai mult ca oricând.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre iubire, citate despre învățătură, citate despre vorbire, citate despre prezent, citate despre plâns, citate despre odihnă, citate despre inimă sau citate despre frumusețe
Meditație
Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' să strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.
Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viața m-a-nvățat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poți cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverșunare,
ziua bolii sau a morții nu știu ce e mituirea.
Nu mai cred demult în alții, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul mă doare, numai mie-mi povestește
și numai a mea scânteie-ntotdeauna reușește
să-l vindece, mângâindu-l, când i-amintește de Eden.
Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăți din lume,
cum nici valul nu se-oprește-n ale mării-amare spume...
Tac... și-ascult povestea vieții... hai, noroc, SINEITATE!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vârstă, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre stânci sau poezii despre răutate
Autopastel
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mi-s ochii mai uscați și pașii mai înceți,
Și orice gest se-oprește la pornire,
Și hergheliile îmi mor buimace pe pereți.
Oh, nechezatul lor să nu scâncească
În râsul lumii prea copilăros,
Să nu lucească prea riscanta-mi sanie
Alunecând de viață mai în jos.
Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,
Degeaba peste mine uriașele ninsori,
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mă refugiez în urși îngrozitori.
Dar sunt și urșii mei la fel de lași
Și mă preling cu zâmbet în prăpăd.
Când cu mâhnire mulțumirea lumii
Din blana ursului o văd.
Sunt ursul eu, spre mulțumirea lumii,
Și fotograful lângă urs tot eu.
Nu mușc, dar pot să mușc, nu mușc
Și mă fotografiez mereu.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre cai, poezii despre fotografie, poezii despre zâmbet sau poezii despre săniuș
Agresiva amintire
Străbat aceleași drumuri, dar astazi fără tine,
Într-un amestec straniu de bine și rușine,
Aș vrea să plec departe, ca dorul să se aline,
Dar amintirea este mai tare decât mine.
Și nu-nțeleg cum poate această libertate,
Să-mi fie confiscată, să-mi fie luate toate,
De stau cu ochii-n lacrimi și genele lăsate
Și numai amintirea pe crucea ei mă bate.
Prezentul nu există, venirea lui mă doare,
Nu știu nici viitorul, dorit de fiecare,
Eu în halucinante oglinzi retrovizoare
Puterea amintirii o simt, dominatoare.
E viforul în toate, ferestrele-mi îngheață,
De-atâta amintire, nu mai există viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Liber să sufăr" - 2003
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre viscol, poezii despre viitor, poezii despre rușine, poezii despre prezent, poezii despre libertate sau poezii despre gheață
nimicul lumii
ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un șarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
și sufletul nostru miraculos
și fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet și ceață
și ne iubim și scriem poeme
cu sânge pe suflet și buze
ne atingem trupurile flori de gheață
împarfumatul prier ne tot răsfață
și trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze
și valul nu ne mai spulberă
nici inimi, nici ochii în larg
și peste toate domnește, iubite
nimicul lumii pribeag.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate despre suflet, citate despre lumină, citate despre trup și suflet, citate despre șerpi, citate despre verde, citate despre sânge sau citate despre stele
Dar ce suntem, în fond, dacă nu două cercuri concentrice, eu și restul lumii, două cercuri ca două emisfere ale aceleiași lumi? Eu și restul lumii, lumea din jurul meu și cea din interiorul meu... Două banale baloane de săpun...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, iubirea
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezeu
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș.
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu ești în puterile mele,
Deși inchiziții te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre sărut, poezii despre păduri sau poezii despre motoare
Poet Retoric
Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?
De n-ar fi noaptea pana in rame
si ziua pana in ochii tai,
ar fi sa cazi ca o epava
peste cositorite vai.
Dar marginile ni sunt clare
si miezul ne e stramt de tot,
si lumea da stufoase aripi
sa te loveasca peste bot.
Si pentru ce sa mai arati
ca-n univers domneste setea,
si pentru ce sa mai tot strigi
cand nu sti unde ti-e urechea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, citate de Adrian Păunescu despre urechi, citate de Adrian Păunescu despre poezie, citate de Adrian Păunescu despre noapte, poezii despre aripi sau citate de Adrian Păunescu despre aripi
Bârfa
Mai repede sorbi marea, faci morții să vorbească,
Decât ca gura lumii s-o-mpiedici să bârfească.
distih de George Budoi din Dicționarul bârfei (8 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bârfă, citate despre moarte sau citate despre gură