imperiu

Să nutreşti, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă de un tiran, să te înăbuşi sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăşti – în lipsă de subalterni pe care să-i poţi măcelări sau de niscai imperiu în care să bagi groaza – pe tine însuţi, să fii un Tiberius sărac...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea pe care o predică Evangheliile nu a reuşit niciodată până acum să construiască un imperiu. Orice om de acţiune are o doză puternică de egoism, mândrie, asprime şi viclenie. Dar toate aceste lucruri îi vor fi iertate, într-adevăr, vor fi privite ca înalte calităţi, dacă el le poate transforma în mijloace prin care să-şi atingă scopul.

citat clasic din Charles de Gaulle
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi cere, deci, mie, conducător al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, să alerg după frumuseţe; m-aş opri în loc, neştiind încotro să alerg. Cere-mi doar să le clădesc un suflet în care un asemenea foc să poată arde.

Antoine de Saint-Exupery în Citadela
Adăugat de Iulia Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg şi Ema Goldman, conspiraţia acestei lumi a luat amploare. Această conspiraţie a jucat un rol recunoscut în Revoluţia Franceză. A fost izvorul fiecărei mişcări subversive în secolul 19. Şi acum, în sfârşit, această bandă de personalităţi extraordinare din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America i-a tras de păr pe ruşi şi au devenit conducătorii acelui enorm imperiu.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pavilionul

Eugen Dorcescu

Pavilionul

Chilia mea e-un vechi pavilion
Deschis în patru zări, spre cer şi soare,
Spre-un rai de trandafiri şi spre-o cărare,
Ce duce la altar şi la amvon.

Aici, înveşnicit în priveghere,
Cu parcul plin de zvonuri împrejur,
Eu, scrib eteric în eterul pur,
Purtat pe-a înnoptării adiere,
Scriu psalmi de-argint pe-un pergament de-azur,
Mai dulci decât un "fagure de miere",
Ştiind că în curând voi fi augur
Şi domn peste-un imperiu de tăcere.

(5-8 iunie 2022. Parcul Dacia, Timişoara).

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timişoara", nr. 21, 10 iunie 2022, p. 1 (10 iunie 2022)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezumat, proiectul cuprindea: pentru Ardeal, povestea lui Ion Glanetaşu, fireşte, lărgită până să ofere o frescă a vieţii româneşti din provincia aceasta; pentru vechiul regat - pământul fiind o problemă socială, deci o luptă între cei puţini, care posedă pământul, şi cei mulţi, care îl muncesc - romanul va fi o răscoală ţărănească, evident, prezentată aşa încât să ofere un tablou cât mai vast al contrastului dintre ţară şi oraşe; pentru Basarabia, deposedarea românilor de pământ prin colonizarea aici de neamuri străine şi mutarea românilor băştinaşi în alte părţi ale marelui imperiu rusesc.

Liviu Rebreanu în Opinii personale despre romanul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporului german trebuie să i se asigure teritoriul necesar existenţei sale pe pământ... Oamenii de acelaşi sânge trebuie să aparţină unui imperiu (Reich). Poporul german nu are dreptul să se angajeze într-o politică colonială până în clipa în care nu şi-a adunat copiii între graniţele aceluiaşi stat. Atunci când teritoriul Reich-ului va cuprinde pe toţi germanii şi nu-şi va mai putea permite să ofere acestora condiţii decente de trai, numai atunci se va putea vorbi de dreptul moral, rezultat din nevoile poporului, de a dobândi teritorii străine. Plugul se va transforma în sabie şi lacrimile războiului vor deveni pâinea zilnică a generaţiilor următoare...

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curţile dorului

Prin vegherile noastre - site de in -
vremea se cerne, şi-o pulbere albă
pe tâmple s-asază. Aurorele încă
se mai aprind, şi-aşteptăm. Aşteptăm
o singură oră să ne-mpărtăşim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduţi şi străini.
Oaspeţi suntem în tinda noii lumini
la curţile dorului. Cu cerul vecini.
Cu toate că mult mai puţin o să pară.
Aşteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri păşind,
şi fiicele noastre ieşind
să pună pe frunţile porţilor laur.

Din când în când câte-o lacrim-apare
şi fără durere se-ngroaşă pe geană.
Hrănim cu ea
Nu ştim ce firavă stea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum că toate guvernele lucrează împreună spre a reduce natalitatea, se pare că peste câteva sute de ani, dacă Tozgrec va mai continua să se afle printre noi, clima globului va deveni respirabilă. Dar, chiar în cele mai influente cercuri, unii spun că autodistrugerea omenirii ar fi fost totuşi mai amuzantă decât acest imperiu mohorât în care, sub influenţa adevărului, deosebirile dintre oameni, idei şi sisteme se estompează din ce în ce mai tare. Până la urmă, spun chiar mai mulţi teologi epistofelici perfect ortodocşi, omul a fost de la început condamnat să distrugă pământul, pentru că liberul său arbitru (care, în realitate, nu-i aşadar liber defel) e "liber" doar să aleagă răul. Nu urmează oare de aici că omenirea de "stil Tozgrec" este pe viitor lipsită de această faimoasă libertate, dat fiind că e constrânsă să facă binele?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!