imperiu

Imperiu de purpuriu arţar

Fiecare te cântă mereu
Prin visele sale împlinite
Ori prin speranţele fără hotar,
Canada mea draga -
Imperiu de purpuriu arţar!

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperiu pe inima mea

plini de dor, inrositi,
sunt ai mei ochi
secata de rusine,
indurerata de despartire,
fata mea te uraste.

fara priviri in oglinda,
dezamagirea imi inchide sufletul
usa e inchisa
nu te mai astept acasa
nu te mai astept la noi

nu mai exista noi

ai ucis inocenta
ti-ai ridicat nenorocitul
de imperiu pe inima mea
mi-ai furat tot
toate cu un scop si pentru un ideal

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem?

Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni şi fericirea viselor,
Având conştiinţa spulberată-n ţigări, droguri şi alcool
Entităţi de carton, cu sufletul rece şi gol

Imperiu creat sub ameninţarea maimuţei
Venerată de puterea voinţei
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie

Sclavi născuţi cu capul plecat,
Crescuţi in clopotniţe, ca animale cu botniţe,
Orbi faţă de ce au de sfâşiat
Şi nimic nu s-a schimbat...

poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoproclamat

împărat fără voia franţei
dar făcând parte din ar
mata franceză
prea departe de toate prea
departe în africa
centrală a transformat
o republică în imperiu
probabil e mult probabil e puţin
şi pentru bokassa cel iubit
de o soţie din românia
venită la bangui
pentru o mină de diamante
adevărate nu false
un smintit mereu îndrăgostit
canibal şi nu prea vinovat
ar fi bucătarul care a în
locuit carnea de vită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

se scurge dezgheţată
din cornetul umed
peste degetele pline
de inele sclipitoare murdărind
pantalonii care învelesc
picioarele păroase până la burtă
dinţii se dezvelesc şi muşcă
din ciocolata moale
soarele bate direct în capul
ras regulamentar de lamele
aparatului ce lasă epiderma roşie
îngheţata este sorbită hămesit
de gura pofticioasă
trezind simţurile unui corp
încălzit de vara stupidă
pata de pe tricoul alb
se-ntinde ca un imperiu în plină expansiune

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar copiii mai visează

Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari

Vânt adie dinspre haturi
Lişiţele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate

Fug fantome prin fereşti
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu poveşti
Şi cu zâne iluzorii

Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Şi care să fie-a lor!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pavilionul

Eugen Dorcescu

Pavilionul

Chilia mea e-un vechi pavilion
Deschis în patru zări, spre cer şi soare,
Spre-un rai de trandafiri şi spre-o cărare,
Ce duce la altar şi la amvon.

Aici, înveşnicit în priveghere,
Cu parcul plin de zvonuri împrejur,
Eu, scrib eteric în eterul pur,
Purtat pe-a înnoptării adiere,
Scriu psalmi de-argint pe-un pergament de-azur,
Mai dulci decât un "fagure de miere",
Ştiind că în curând voi fi augur
Şi domn peste-un imperiu de tăcere.

(5-8 iunie 2022. Parcul Dacia, Timişoara).

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timişoara", nr. 21, 10 iunie 2022, p. 1 (10 iunie 2022)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul

Limbile ceasului şi-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuşi
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenaţi cu un creion chimic
Bine ascuţit...
Mă întreb cum de nu am înţepat irisul
Cu speranţa mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câţiva paşi nesiguri, mărunţi...
Uitasem că dorinţa mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Şi am rămas suspendată peste vidul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul Gordian

S-ar cere iubire, şi nu doar atât,
Să-nfrunţi un Oracol şi nodul să-l tai,
S-ar cere atâta putere încât

Cu mintea şi sabia-ntinsă să ai
Întregul imperiu, atât de râvnit,
Pe tine cu totul să vrei să te dai,

Să faci din iubire un ţel şi un mit,
Un gest, doar atât, nu cuvinte în plus...
Chiar Zeus să fie surprins şi uimit,

Iubirea e geniu, dar nu e impus,
Întreabă pe Gordias cum a făcut
Un nod, care-atâţia-mpăraţi a sedus,

Dar UNUL a fost cel ce l-a desfăcut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!