Toate rezultatele despre impalpabil, pagina 2
Doi
Bărbat și femeie,-n pat, trăgând cu ochiul unul la altul:
trupurile lor relaxate, întinse și obosite.
Bărbatul nemișcat, femeia respiră adânc,
coastele ei urcând și coborând. Picioarele bărbatului,
desfăcute, sunt osoase și noduroase. Șoaptele
de pe strada însorită se-nfășoară-n jurul lor.
Aerul atârnă impalpabil în umbra grea
și se strânge-n stropi de transpirație vie
pe buze. Privirile celor două capete alăturate
sunt identice, dar nu mai văd trupul celuilalt
ca atunci când s-au îmbrățișat.
Abia se mai ating.
Buzele femeii se mișcă un pic, dar nu se-aude niciun sunet.
Respirația care saltă coastele se oprește
la o a privire mai lungă a bărbatului. Femeia
își apropie fața de cea a partenerului, buze lângă buze.
Dar privirea bărbatului rămâne-n penumbră, neschimbată.
[...] Citește tot
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Meseria de a trai" de Cesare Pavese este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre bărbați
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre ochi
- poezii despre sunet
- poezii despre relaxare
- poezii despre picioare
- poezii despre cercetare
- poezii despre aer
Brățară nopților
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași
Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră
Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului
A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului
A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii
Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștrii marini
Ca un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor
Și pupile rotativele se dilată în orbita nopților
Fluture plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețarului
La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului
El trezește dangătul care doarme în clopotul apusului
El ca o lampa desenează în unghere conturul cântecului
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei
îmi place vuietul roților ca o procesiune de cascade
Foile se sărută
[...] Citește tot
poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Jurnalul sinuciderii" de Ilarie Voronca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele: