Brăţară nopţilor

Acum în tipografii maşinile dorm ca nişte peşti uriaşi
Prin ferestrele înalte noaptea îşi scutură sacii cu făină albastră
Şi curelele stau nemişcate ca nişte panglici ale tăcerii
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roţile care au vânturat glasul veacului
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului
A legat în căpiţe grâul pentru legănarea ochiului
A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii
Şi toată sala maşinilor e un muzeu cu monştrii marini
Ca un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor
Şi pupile rotativele se dilată în orbita nopţilor
Fluture plumbul şi-a lăsat polenul pe degetele zeţarului

La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului

El trezeşte dangătul care doarme în clopotul apusului
El ca o lampa desenează în unghere conturul cântecului
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei
îmi place vuietul roţilor ca o procesiune de cascade
Foile se sărută
Se fecundează rădăcinile vorbelor
Jurnalele afişele câte curcubeie
Strigătele cresc învăluie ca o pădure de liane
Plăcile vibrează
Şi flutură basmalele coalelor
O licoare se urcă în eprubeta vântului
Sângele gândului circulă în artere dinamurile
Se amplifică zumzetul tiparului ca o aclamare sub balconul învingătorului
De aici maşinile se smucesc în curele
Izbesc cremenea minutului
în zăbale spuma e dantelă de strigăte

În coamele lor manuscrisele au împletit bucle
Şi literele aruncă lumini ca brăţările dansatoarei
Agită teancul de hărţii ca tot atâtea mâini pe peronul despărţirii
Ţâşnesc semnele asemeni contrabandiştilor din tufişuri
Se împleticesc serpentinele de culori şi de imagini
Se desface o cortină peste balul inscripţiilor cerneală
Ucenicii culeg zvonul în tăcere ca scafandrierii
Aleg cochiliile
Mărgeanele rare ale versului
Joacă în palme pietricelele silabelor
Alătură ecourile precum un pianist clapele
Aruncă pe umerii planetelor o beteală de cântece
Tipografii voi sunteţi ţâţele pământului
Prin spumă voastră se limpezesc dantelele glasului
Şi mieii închipuirii vin să bea laptele vostru
Laptele vostru se umflă în cana văzduhului
Flutură o eşarfă de azur peste întinderi
Şi o lumină se desface din voi ca din frunţile sfinţilor
Tipografii
Cutii pentru bijuteriile visului

Evantaie de ape
Glastre pentru buruiana inimii sălbatică
Oglinzi în care imaginea sufletului se adună
Precum în fundul ceştilor de cafea rămăşiţele nopţii
Ale nopţii care tulbură tălăngile plantelor
Şi vrăjitoarea atentă poate rosti adevărul impalpabil
Cărţile sunt încă umede de sărutul maşinilor
Limba primeşte gusul amar al plumbului
Cărţile vin pe buzele mele ca toate şipotele
Ca toate păsările
Cărţile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii
Cărţile: câte trepte înspre ferestruica deschisă nevăzutului
Din tipografii pornesc trâmbiţele de nori
Din tipografii izbucnesc havuzuri vocile
în cearşafuri trupul furtunilor
Şi ca fântâni tipografiile se adâncesc în argila nopţilor

poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!