iarna trista

Disonanţa

... iarna din sufletul meu-
crivăţ ce geme afară-şi
duc disonanţa mereu
pe un arcuş de vioară

trist şi sporadic mă ţin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută

prin sita veacului meu
strâns la perete cu uşa
strâns că o nucă ce greu
stă să-şi înăbuşe tusa

vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna stelele

Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Că nu poţi să le vezi
Prin singurătate.

Iarna mările
Sunt atât de străine,
Că nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.

Iarna morţii
Sunt atât de reci,
Că îngheaţă pământul
Emisferei de veci.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

inteles-am ca iarna toate sunt indepartate si foarte reci...

Metempsihoză

Şuieră crivăţ de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ape şi case,
(Vegetarian pot fi cu-aşa buze cărnoase?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Şuieră crivăţ de iarnă peste culmea de deal,
(Înveleşte-mă cu trupu-ţi, molatic ogheal)
Şuieră crivăţ de iarnă peste cocoş de Hurez,
(Să exersăm, disperaţi, cu sărutul francez?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ienuperi şi ceri,
(Din conu' Minu să-ţi recit? Nichita preferi?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Şuieră crivăţ de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nina Cassian
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.

În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Şi corbi sporesc în cete înmiite...
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!...

Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...

... Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii în crivăţ şi ger

s-a întors iarna cu viscol şi ger
ninsoarea ce cade produce fuioare
abia se mai vede lumina din cer
tristă, întunecată e întreaga zare.

se strâng nămeţi imenşi pe autostrăzi
doar crivăţul mai trece printre blocaje
ciorile flămânde croncăne în ogrăzi
în câmpii zăpezi grele acoperă miraje.

ştiu că doar copii se bucură de iarnă
voia bună răsună pe dealuri pe pârtii
emoţii de ninsoare o să se aştearnă
să îmbrace munţii trecând de răspântii.

iarna-i pe sfârşite nu-i nicicum eternă
ghiocei de argint vor răsări pe mantii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna mea

Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Eşti cam tristă, eşti bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheţ şi Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraş speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-şi facă blog.

Cântă un cocoş de munte,
N-are cine să-l asculte...
Linişte e şi la schit,
Maicile au adormit.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Petale şi gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sufletul meu

E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc şi pier
asemeni fulgului de zăpadă.

Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă şi atât.
E iarnă, dragostea mea,
şi afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
şi tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci şi acela.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din cuvânt

Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud poveşti în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!

Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.

Ce-şi plânge coala tristă neputinţa...
Că încă-o pană-n zori a amorţit;
Îşi poartă poezia nefiinţa
Spre cerul blând, azi, de poeţi spuzit!

Şi nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveştile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!