i-a placut istoria

Istoria

Pecete este istoria
Cu mii de feţe
De la Troia
Încoace şi mai încolo
E ca un cal troian
Dar din ăla de dar
Şi rânchezată
Concomitent
În toate
Limbile pământului
Ea nu va face
Nicicând reverenţe
De aceea haideţi
S-o făurim cu fast.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul speranţei

De crezi că ţi-am plăcut în astă seară
Şi simţi că mâine vei vibra de dor,
Dă-mi semn să-mi fac din suflet o vioară,
Să-ţi cânt iubirea şi apoi să mor.

Pe Cupidon să nu-l lăsăm să piară,
Pătrunşi fiind de-al dragostei fior,
De crezi că ţi-am plăcut în astă seară
Şi simţi că mâine vei vibra de dor.

Sărutul tău e-o rază-n primăvară,
E un acord de glasuri într-un cor,
Pe chipul tău vreau zâmbetul s-apară,
Răspunde-mi cu iubire, te implor,

De crezi că ţi-am plăcut în astă seară.

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râs dintr-un nor

Aş vrea să fi îndrăgit rasa omenească.
Aş vrea să-i fi iubit urâta mască;
Aş vrea să-mi fi plăcut cum umblă-n lume;
Aş vrea să-mi fi plăcut cum şi ce spune;
Şi când aş fi-închinat cu-un om o ceaşcă,
Aş vrea să fi gândit "Ce tip de gaşcă!"

poezie de Walter Alexander Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o oglindă

Un pumnal tăios inima i-a împuns
I-a tăiat-o în două, adânc i-a pătruns.
Câteva cuvinte l-au rănit profund
I-au furat trăirea, l-au băgat la fund.
O oglindă care are două feţe,
Un pumnal cu două tăişuri semeţe,
Şi un loc în suflet veşnic rezervat
Pentru o femeie ce n-a meritat.
Ce-a băgat pumnalul şi l-a răsucit
I-a furat iubirea, l-a lăsat zdrobit.

poezie de Quinn, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar un vag de zână

Cutreieram printr-un fund din sufletul meu,
într-o noapte de vară – şi mintea era obosită,
mâna nu mai ştia veşnicia...

Mă afundam încet în mine, peste mine, departe
de mine – dar un vag de zână, cu o părere
de torţă aprinsă într-un deget, mi-a
umplut crâmpeiul de cărare.

N-a mai plecat – i-a plăcut iarba sărutului
meu....

poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce bal?!...

Istoria noastră e un bal,
Un bal mascat şi social
Dar ca sa fiu mai punctual,
Un bal mascat pe plan global...

Istoria noastră nu-i handball,
Vânată e de-un "canibal"
Şi nu-nţeleg, în mod banal,
Cum s-a ajuns aşa penal,
Când am avut un Decebal?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oastea Ta, Iisuse

Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput
fie şi-nainte ca-ntrecut de grea
ea până la capăt calea-şi va ţinea
Fii mereu, fii mereu, fii mereu
Mare Dumnezeu
cu oştirea Ta, oricât va lupta –
să învingă, să învingă, să învingă ea.
Prima-nvăţătură şi credinţa ei
le-a ţinut curate – prin toţi anii grei
nici în suferinţe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi şi cântări i-a fost
prin atâtea lupte steag şi adăpost
nevinovăţia duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate şi mai mari
vor fi şi fii vrednici, – vor fi şi fugari
vor fi şi înfrângeri ca şi biruinţi
dar ea îşi va ţine drumul din părinţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

i-a spus femeii să plece
până nu-i fuge frumuseţea
vorbea poetul care i-a scris
cele mai frumoase poezii
sacrificându-şi inima

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altoire

Io mă retrag atunci
Ca un băiat cu bun simţi ce sunt?
Bine crescut pe-o muchie de sat
Asta pentru că mă altoia tata când eram mic
Lui i-a plăcut pomicultura
m-a învăţat şi pe mine să altoiesc un păr
şi exersam pe soră-mea
îi spuneam că verfic dacă are perucă sau nu
dar niciodată nu avea
parcă-mi făcea în ciudă
deşi eram din acelaş altoi...
Neconvins continuam să verific
vechile îndoieli, mereu noi.
Şi nu mă prindeam
Şi tata mă altoia din nou, cu speranţă...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din veci de veci el e poetul nostru

Istoria, strivind în dinţi decenii
Şi veacuri, strânse-n tainiţa cetăţii,
Îl trece pe Ovidiu prin milenii,
Cu stihurile-i, dar posterităţii.

Ţinut în braţe de-a iubirii muză,
Poetul, surghiunit pe plaiul getic,
Pieirea în necunoscut refuză,
Întruchipând cântările-i frenetic.

La Pontul Euxin trăi-nceputul,
Ce soarta îl împarte cu-ndrăzneţii.
Puzderii de poeme i-au fost scutul,
Ce-i alinau durerea injusteţii.

Şi nu mă mir de-i ţărmul Mării Negre
Însingurat şi trist precum poetul,
Îndepărtat pentru păreri integre,
Când dragostei i-a desluşit secretul.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!