hronicul si cantecul varstelor

Cine stabileşte şi cine măsoară hotarele vârstei şi ale vârstelor? Cine poate decide când începe, când poate să înceapă şi când se încheie marea iubire? Şi când avem, şi când nu avem dreptul la ea?

Dinu Săraru în Dragostea şi revoluţia (1981)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Şi de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul vieţii

Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
pluteşte pe aceeaşi apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriţi
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea şi noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu şi cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea şi durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer şi pământ, de pra multă singurătate,
asfinţirea uscase şi ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorţii îl deapănă noaptea şi ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate de piatră

Satele Angliei construite-n piatră.
O catedrală îmbuteliată la fereastra unui bar.
Vaci răspândite pe câmp.
Monumente ridicate regilor.

Un om într-un costum mâncat de molii
vede cum dispare trenul, ca toate de-aici, în direcţia mării,
zâmbeşte spre fiica lui care-l părăseşte, plecând spre est.

Şi deasupra ţiglelor cerul nemărginit
devine mai albastru, străbătut de cântecul păsărilor.
Şi cu cât se aude mai limpede cântecul,
cu atât mai mică devine pasărea.

poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma cântecul s-a sfârşit

Acuma cântecul s-a sfârşit.
Nu ştiu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a şoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Şi câteodată-avea glas de om.
"Sărbătoreşte, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate şi creste..."

Şi ca o pasăre neînvăţată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
şi bucuroasă, şi nici n-am simţit
cum trece anotimpul fericit!

Zburaţi, cântece, zburaţi departe,
scuturaţi-mă de pământ şi moarte,
şi preamăriţi natura-n care încă
e linişte şi-nţelepciune-adâncă.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata şi cântecul

Am tras grăbit cu o săgeată-n sus
Când a căzut, nu ştiu unde s-a dus;
Căci a zburat cu o viteză mare
Încât s-o urmăresc n-am fost în stare.
Şi-am înălţat un cântec peste lume
A coborât, dar nu ştiu unde anume;
Căci cine poate oare să privească
Şi-al cântecului zbor să-l urmărească?
Mult mai târziu, într-un stejar solemn
Eu am găsit săgeata înfiptă-n lemn,
Iar cântecul ce altădată l-am cântat
În inima unui prieten l-am aflat.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune

Rugăciunea este cântecul inimii.

definiţie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

cântec

Cântecul este grandoarea vorbirii.

definiţie clasică de Thomas Carlyle
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!