harababură

E drept că cei mai mulţi activişti au procedat democratic, dar au fost şi din cei care au procedat dictatorial, vânătoresc mai degrabă, în ambele cazuri producându-se în şcoli o adevărată harababură, conducerea procesului instructiv-educativ fiind preluată de către Organizaţia Tineretului Şcolar, în general... nestudios, care a manifestat o adevărată teroare asupra cadrelor didactice.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici e un fel de harababură care, de altfel, corespunde perfect harababurii de faţă. Sunt o mulţime de clădiri extrem de înalte (în primul rând înalte), făcute pentru locuinţe, cu nişte ziduri, se spune, extrem de subţiri şi construite cu economie, cu o uluitoare arhitectură a faţadelor: dai aici şi de Rastrelli, şi de rococoul foarte târziu, vezi balcoane şi ferestre în maniera docilor, neapărat în oeil-de-boeuf, neapărat pe cinci nivele, şi toate dispuse aceleiaşi faţade.

citat celebru din Dostoievski (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televizorul l-am lăsat

pradă disperării cu un aer serios
al omului care iese plin de traume
după ce vede materiale de prost gust
şi dezbateri lipsite de valoare
chiar îi invidia pe cei care pot fi
manipulaţi prin astfel de mijloace

lumea de la televizor e o harababură
întunecoasă din punct de vedere moral
plină cu manechine şi snobi cu buzele
ţuguiate care au convingerea că atrag
ochiul cetăţeanului cu televizor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcaţi în delir

Chiar vrei s-auzi nimicuri dulci
Şi vorbe calde, dar deşarte?
În gândurile împrăştiate
Căzute, negre cruci.
N-am vrut să te-nlesnesc
în aşa harababură,
Dar ochii înecaţi mi-erau
doar în băutură.
Dansam pe muzică... cam surdă,
lentă şi prea tristă
Ori era doar în capul meu,
Iar tu mi-erai artistă?
Cum să iubesc altă femeie,
Când eu, iubito, pentru tine
Am înşirat pe-atâtea foi
două-trei gânduri, o mie?!

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam aproape cincizeci de ani şi mă socoteam bătrân. Credeam că era sfârşitul drumului. Un sfârşit luminos... Îmi spuneam:"Să nu forţăm lucrurile, e aşa de tânără, ea o să plece prima", şi de fiecare dată când o regăseam eram încântat, dar şi surprins. Cum? Mai e aici? De ce oare? Nu vedeam deloc ce găsea ea plăcut la mine şi-mi spuneam:"De ce atâta harababură, de vreme ce mă va părăsi?" Era obligatoriu, era fatal. Nu exista nici un motiv ca ea să mai vină şi data viitoare, nici un motiv... Până la urmă, ajungeam chiar să sper că n-o să mai vină.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă ţie!

Ajung cu gândurile în visele prezentului bolnav
hazardul rupe pagini din istoria recentă
eu nu le pot nici măcar desena
suntem prinşi într-un cerc vicios.

Trăirile noaste roase de amintiri
curg prin prezentul insalubru şi trist
scriu şi o lună sângerie nu înseamnă nimic
dar un popor stors de sânge înseamnă ceva.

Isprăvile iernii sunt cum trebuie să fie
îmbracă pământul
nu dezbracă femeile frumoase
la care cei cu bani vor să ajungă
e o harababură de sentimente.

Încă mă mai gândesc la o lume posibilă
să se îmbrace în hainele adevărului
şi nu la hoţi la drumul mare
care te aşteptă în orice clipă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Măgarul sfătuit de un confrate
Ajunse prin transfer la altă unitate,
Lăsând în urma lui un gol nu tocmai mare
Ba chiar s-ar fi simţit un fel de uşurare;
Sosit la noul post el chibzui
Că e locul şi timpul a se rostui;
Drept pentru care mai bine de o lună
Se arătă supus, la toţi cântând în strună.
Scăpă chiar o vorbă la un şef de tură
Cum că e pe urma celor care fură
Din avutul obştei cu neruşinare
Şi c-ar fi aflat şi-alte lucruri care
Servite'' pe tavă'' mai sus la şefie
L-ar umple de-otavă şi de simpatie.
De la vorbe, apoi şi ameninţări
Trecu chiar la fapte nu fără urmări:
Era-n unitate o harababură
Tensiune, ceartă, invidie, ură.
Măgarului însă deloc nu-i păsa
Folosea prilejul spre a avansa.

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mireasă şi doi câni

O mireasă şi doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ţi-n mână o ţigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea priveşte în viitor,
Mulţi o văd şi mulţi o vor.
Muza mea, iubeşte-mă,
În iubire, cleşte-mă.

Harababură, zice cu dispreţ,
Criticul în naltu-i jeţ,
Cad capete tăiate la maşină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.

O rază de soare în apă,
Merg şi pe urma ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn preasfintei gramatice

Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmosul dintr-o privire

Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deşi n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoşti, dar iată
Pe scurt ceea ce şti: o nimica toată!

Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare şi apare,
Apune şi apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopţii grea tăcere,
Noapte plină de mistere.

Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii şi mii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!