grimasa

Lebăda şi gâsca

Trece-o lebădă pe ape,
Graţioasă cât încape.
Gâsca spuse, cu-o grimasă:
Ce urâtă-i, caraghioasă!...

poezie de George Budoi din Poezii (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire ciudată

Eu sunt inamicul pe care l-ai ucis, prietene.
Te-am cunoscut în întunericul de-aici: aveai aceaşi grimasă
Ca ieri când m-ai străpuns şi ucis.
Am parat, dar mâinile îmi erau amorţite şi reci.
Gata, a venit vremea să dormim.

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.

Ovidiu Bojor în Pledoarie pentru viaţă lungă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul raţional îi tolerează omului afectiv inexplicabila lui lăcomie. Omul afectiv îi tolerează omului raţional grimasa sceptică.

Octavian Paler în Rugaţi-vă să nu vă crească aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trahanache e mărginit şi influent. Caţavencu e veros, lipsit de scrupule. Agamiţă Dandanache e decrepit şi cu pretenţii. Totuşi, în comparaţie cu Caţavencii, Farfurizii şi Tipăteştii de azi, lumea lui Caragiale pare aproape idilică! E chiar capabilă să se mântuie prin râsul pe care-l provoacă, pe când demagogii, carieriştii, canaliile de azi n-au haz. In faţa lor, râsul se transformă în grimasă.

Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţele sunt limite sub care ne ascundem neputinţa, frustrările, teama, laşitatea, nepăsarea, deziluziile şi chiar răutătile. Straniu cum pierdem din esenţa propriei fiinţe sub avalanşa globalizării, mimând de multe ori normalitatea diluăm importanţa propriului univers, vânzând sinceritatea pe măşti rupestre, sub care grimasa proprie hrăneşte fructele mâniei.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că-i destul

când te privesc nedumerit
tu nu-mi spui nimic
te uiţi în jos
şi taci

tăcerea are un efect dureros

nu mai întreb nimic
orice răspuns ar fi de prisos
pentru îndreptare

mă mulţumesc cu suferinţa
în care te zbaţi
cred că-i destul

niciun surâs nicio grimasă
doar o părere de rău
împietrită

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am avut niciodată nimic de-a face cu toate întâmplările care treceau pe lângă mine şi care erau urâte, considerând că prin filmele mele voi răzbate, voi exista. Consideraţia aceea că filmele pentru copii sunt ceva periferic nu-mi crea indispoziţie, pentru că mă uitam la cei care aveau această grimasă şi îi consideram teribil de primitivi.

citat din Elisabeta Bostan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioanitul

Eugen Dorcescu

Ioanitul

Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos şi pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci şi scut.
Din strigătul de luptă – o grimasă.

Luna de jar şi soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid şi zorii, şi-asfinţitul,
În vidul greu dintre pământ şi cer.

Aşa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viaţă-ntreagă l-a slujit:
Frumos şi pur. Şi mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.

poezie de Eugen Dorcescu din Eugen Dorcescu, Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timişoara, 2017 (18 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele soarelui

De o vedeţi, veţi simţi
adierea nevăzutelor
aripi...
Cu care alină inima
fără a cere ceva
sau cu patimă...
Şi sunt albastre
din zăpada ce a avut-o
în ea...
Ce mie mi s-a topit
în catran de a judeca
şi rejuca
aceeasi piesă
de grimasă
a întunericului
unde ea...
E soarele soarelui!
Luminos. pleoapelor
unde îmi ardeam
singur chinurile.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!