ghinion

Te apropii

Cunoscut episod trist
Cu vânătorul voyeurist,
Zeiţa în superba-i goliciune
Cum de-ai privit-o, spurcăciune?

Ce cruntă răzbunare pe Diana
De par-ar fi muşcat-o iguana
Flăcăul îndrăzneţ avut-a ghinion
Şi-i constelaţie, sărmanul Orion.

Din mit nimic n-am învăţat
Şi m-am holbat la poezie ca năuc
O simt cum se apropie-apăsat...

Pe cerul liricii este al meu destin.
Răsfoiţi-mă, douămiişti, puţin,
Am fost cândva giganticul Beniuc!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pandemie

Motto: Când te doare la bască
Şi nu vrei să porţi mască
Ai şanse la vacanţă
La o mare distanţă.

Am să-ţi explic îndată
Cum ai putea, deodată,
Să contractezi covidu'
Stupidu', insipidu':
Umblând fără de mască
Neşansa o să-ţi crească
Să întâlneşti persoana
Bolnavă, cu "Coroana"...

Odată luată boala
Ai aranjată gala
Cu dalbele halate
Injecţii programate,
Cu stări de rău, frisoane
Şi alte... lexicoane.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 27 octombrie 2020 (27 octombrie 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a-mpărţit ghinionu' (parodie după cântecul Când s-o-mpărţit norocu')

Când s-a-mpărţit ghinionu', dorule, când s-a-mpărţit ghinionu',
Doamne, să avem pardonu', Doamne, să avem pardonu', dorule,
Unora le-ai dat un pic', măi dorule, unora le-ai dat un pic',
Nici nu-l simt, parcă-i nimic, nici nu-l simt, parcă-i nimic, măi dorule.

Mie, Doamne, biet stiharul, dorule, mie, Doamne, biet stiharul,
Mi-ai dat ghinion cu carul, mi-ai dat ghinion cu carul, dorule!
Şi atât mă chinuiesc, măi dorule, şi atât mă chinuiesc,
Că mă mir că mai trăiesc, că mă mir că mai trăiesc, măi dorule!

Cu ce, Doamne, ţi-am greşit, măi dorule, cu ce, Doamne, ţi-am greşit,
De-s de Tine obidit, de-s de Tine obidit, măi dorule?
Şi-aşa-mi vine câte-un gând, măi dorule, şi-aşa-mi vine câte-un gând,
Să-mi iau lumea-n cap plângând, să-mi iau lumea-n cap plângând, măi dorule.

Îţi spun cu sinceritate, dorule, Îţi spun cu sinceritate,
Nu e pe lume dreptate, nu e pe lume dreptate, dorule.
Şi-aşa-mi vine câteodată, dorule, şi-aşa-mi vine câteodată,
Să Te dau în judecată, să Te dau în judecată, dorule!

parodie de George Budoi din Parodii (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul jucătorului pierit

Părea o carieră masa din salon
Cu pietre răspândite peste tot
Iar jucătorul, cu privire de spion,
Nervos dădea din cap ca un robot

Reflexe desuete, parol, de filfizon
Sub policandrul de la Maryott
Părea o carieră masa de salon
Cu pietre răspândite peste tot

Certamente, e urmărit de ghinion
Fiindcă potul l-a săltat un cipriot
Jimbat, cu aer de trişor bufon;
Cum a putut să joace ca un idiot?
Părea o carieră masa din salon

parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel nostalgic

Deşi mi-e încă sufletul ardent,
Subit, mă copleşeşte-o nostalgie,
Când văd că din oglindă, o stafie
Mă ţintuieste calm, condescendent.

Mai are-un rest de chică colilie
Şi-un abdomen umflat, proeminent;
Deşi mi-e încă sufletul ardent,
Subit mă copleşeşte-o nostalgie.

Nervos, arunc oglinda pe ciment,
Se sparge, ghinion, e pandemie;
În van un cor de muze, permanent,
Mă cheamă, sunt iobag legat de glie...

Deşi mi-e încă sufletul ardent!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia verde

Mi-am pus azi rochiţă verde
cu volane de maci roşii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele şi stirpea florii.

Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău şi ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce străluceşte-n Orion.

Patruzeci găleţi cu apă
în ritualul morţilor,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paştilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot pe tine...

Când zâmbeşti, zâmbesc şi eu.
Când eşti tristă, plâng mereu.
Când greşeşti, te înţeleg
Şi tot pe tine te aleg.

Când m-ajuţi, îţi mulţumesc.
Când mă cerţi, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îţi ofer
Şi tot pe tine te prefer.

Când eşti speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Şi tot pe tine te doresc.

Când îmi şopteşti, te ascult.
Când nu-ţi ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îţi fac
Şi tot pe tine eu te plac.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare...

Simt fericire... pe dracu-n patru,
De fericire ştiu să şi latru,
În mama ei dar, iubesc cu cântec,
Parcă aş fi iubit direct din pântec...

Spune franţuzul:-Mon cher, c'est la vie!
Unde anume, la morţi sau la vii?
Oh, c'est le diable! Răspund indecent,
N-am stat pe gânduri să fiu un dement...

iubirea e tot, e tot ce-mi doresc,
Ea doar mă ţine să nu te plesnesc,
Fapta infamă, de nepreţuit,
Ea doar mă are precum un iubit...

"Am fericirea, neiertătoare",
Strigă lumea-n gând dar cu glas tare,
O Dieu me damne, jur pe Orion,
Noroc de ăsta, suna-a ghinion!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate de-o secundă

Secunde de ghinion, linişte şi gălăgie,
Ori de eşec, succes sau şansă,
Surprinse uneori de a vieţii nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,

Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbeşti unui străin,
Ce mai ieri sărutarea ştia să ţi-o asculte.

O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot şi azi nu mai contezi.

Şi suferinţa e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Şi începi să uiţi cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de primăvară

O primăvară de copilă
Mă privea cu foc şi dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărţişor.

Un fir roş şi-o viţă albă
Mă-nvaţă să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.

Faţa ei catifelată -
Pomii îmbrăcaţi cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,

Ochii ei curaţi şi galeşi
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăşi
Bolta cerului senin.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!