farama

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă.
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Şi viaţa aceasta ce trece
Şi pururea nu se întoarce.
Luaţi fiecare o parte
Din marea cetate uzată
Ascundeţi cu toţii castelul
Că poate-l refacem vreodată
Artiştii se duc să se culce
În scurta lor viaţă faimoasă
Luminile scenei coboară
Şi toţi vă-ndreptaţi spre casă.
Iar scena acum vi se-nclină
Scăldată de ultimul brio
Şi ca să fim siguri vă spunem
Şi "La revedere" şi "Adio"!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ar privi în ochi

tăcerea mea simplă şi nătângă în acelaşi timp
ce se împiedică câteodată într-o fărâmă de cuvânt...

poezie de Carmen Enache din Tăcerea poartă ecouri (2016)
Adăugat de Carmen Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş către maturitate

trageri în focuri de iad
cu metal asuprit în grade de suspin.
unii zic că-s fii nenăscuţi ai armelor de foc,
muniţii în altitudini greu de atins

introducere finită în minoritate.

am un scop comun cu cel al fărâmăturilor de carne vie,
să mă scurg în palate de ne-învăţături moarte.
să străpung pagini de întuneric, orbit de profit subiectiv
şi să am din ce să-mi ucid trăirile.

unu'

avalanşă, din cer
mi se scurg lacrimi salivând în întuneric.
orbit,
rup alergând pământuri să mă sting în tinereţe

şi doi,

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan-Alexandru Sabău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nescrisul

oh suflete, tu simţi cu fiecare por
că ceea ce se scrie este numai suprafaţa aisbergului
şi că mintea poate reproduce numai o fărâmă
din mareele ce mistuie
lăuntrul

prin lacrimi
se va face rocada

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iramplasabil

Cu fiecare clipă e-n tot, cotidian
lipit într-un decor, cu acţibild se confundând,
simţit carne din spaţiu, întreg într-o cutumă
uitată cum n-ar fi, ca timp fără liman
ce-l doar percepem, este... nesimţit că-i trecând;
doar îl contând avut, fărâmă cu fărâmă.

E-ascultător ce umple, ce-ar fi gol de n-ar fi,
insesizabil dacă-i, cum n-ar fi dacă nu-i,
plămădind veşnic lucruri ce credem de la sine
uitate-n timp de când, nici chip nu i-am zări...
De cât de gravă-i lipsa, nici gândul nu ţi-l pui;
de-i umbră de-ndoială de-un final care vine?!...

Se cască vid, tăcere, un straniu de speranţă,
chiar de ştiam cu toţii că-s veşnic dispariţii
sau transformări, iluzii de alienat dureri
repetitiv, în zile, nopţi, luni, dând tot creanţă,
cerşind prin rugăciune, ca sfinte repartiţii
în dar... Un iramplasabil, ce nu mai e... de ieri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturaşi de zăpadă

Colind pragul existenţei
întingând umil o mână
statornică în carenţe
n-aşteptă nici-o fărâmă.

Cântecel închis în nucă,
ce-o voiam cadou demult,
singurel în lumea multă
la colind nu mă mai duc.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen

ai desenat o lume-n mine
acum singur mă scriu
împart timpul în două
eu lipit de el şi-o fărâmă de hârtie
...
tu un gând suspendat de-un cer
eu un cuvânt pe care-l poţi şterge
tu cu buzele tale ai uitat
cuvântul cu numele meu
...
ai folosit guma

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua polară

Cerul şi-a scuturat vişinii-n floare,
Zăpezi, nesfârşite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.

Şi totuşi, cândva a fost vară.
Urşii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creştet cu steaua polară.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!