Fărâma de timp
Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii și lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Și-un zâmbet de care speranța-mi se-anină.
Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nțelege,
Prea lesne cădem în ghețar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-și culege.
Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.
Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre hărnicie sau poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.