exprima

Abrupt

Drum abrupt, nedrept de abrupt,
înţeleptul îl ocoleşte,
poetul nu este un înţelept,
smârcuri pustii exprimă plictisul,
astfel se rup prietenii,
legături de rudenie,
numai iubirea preferă înălţimile.
Gloria este doar la buza prăpastiei,
Eu prefer buzele tale, iubito.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare

am pierdut rima pe drum
dar ideea nu mă lasă
să m-aplec să o adun
ca să construim o casă

casa-nseamnă poezie
şi se vrea a fi perfectă
exprimă multă iubire
sau o critică directă

ce sa fac? aş vrea să fiu
o zeiţă-n poezie
dar talentul e saşiu
nu mă vede... nu mă ştie.

încerc să mă consolez
mai mult... chiar că nu se poate
dar ideile păstrez
şi scriu carte după carte...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio şansă
o iau la goană pân' şi muzele
poeţii însă nu se lasă
şi-şi varsă bieţii sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre..."

Cam aşa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".

poezie de Florian Ruse (20 martie 2019)
Adăugat de Floriamn Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexprimabilă

Îmi dezvelesc sufletul
Şi îngheţ durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu ştie să îmi spună,
Şi nici eu să întreb,
În deşertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ţi pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoţii complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înţelegi simţirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăieşte sub ea!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între dragoste şi sursă

Între dragoste şi cu ceea ce se hrăneşte
există o sursă bogată
ce rămâne întotdeauna tainică.

Împlinirea ei capătă o nouă substanţă
sporeşte odată cu dorinţa.
Nimic nu trebuie să ne sperie
mai mult decât sentimentele prefăcute
cu cenuşa ascunsă.

Dragostea este mai mult decât o pot spune,
ea nu se exprimă, se trăieşte în ea
ca melcul în cochilie
lăsând după el o dâră lucioasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Mă-ndrăgostesc de tine zi de zi,
Te port în piept cu gânduri... şi cu vise...
Fără de tine simt că aş trezi
Toţi demonii din temniţele-nchise!
Fără de tine-aş fi doar o idee
Născută fără sens... şi fără rost...
Şi pentru simplul fapt că eşti femeie,
Eu te iubesc cu tot ce sunt... ce-am fost...
Şi te respir cu tot ce va urma,
Cu toată nemurirea scrisă-n versuri,
Cum te iubesc... nici nu pot exprima!
Mă-ndrăgostesc de tine şi-n nonsensuri.

poezie de Florin M. Răileanu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopsia neantului

Niciodată nu mi-e dor de mine.
Nu-s decât clipa care-şi recunoaşte căderea.
Sunt verbul care nu exprimă
nici fiinţă, nici lucrul.
Uit că mi-am pierdut amintirile,
pietricele pe un biet drum.
Să aplaud ceea ce mă nimiceşte:
vântul, viscolul,
voinţa de-a nu fi nimic?
Ce fosilă se-agită
în plămânii mei?
M-am decis să fac autopsia neantului.
Să fiu abstract mi-e de ajuns
ca să merit
cea mai pură absenţă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

De încerci să scrii la versuri
Şi numite poezie
Scrie-le cum se cuvine
Să rămână amintire.

Mulţi viteji apucă pana
Mâzgălind coala de hârtie
Mâna scrie tot, sărmana
Ce e bun dar şi prostie.

Versul scris este gândire
Ce exprimă realitate
Este un bun care-ţi aparţine
Scrie-l bine şi'n dreptate.

Muza ta îţi aparţine
Înşiruindu-ţi a ta viaţă
Scrie însă tot ce'i bine
Să rămână îndemn, povaţă!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Trup mai curat decât apa fântinilor
Cu care păsările te-mproaşcă

Culoare pierdute, praguri interioare
Noapte a avalanşei şi furnicături în inimă

Nu-mi luaţi lumina!
Trup atât de curat, smuls limburilor
Limbă de stâncă, scăldată în soare
Care se leagănă între undă şi izvor
Mai greu de atins decât vara
Nu-mi luaţi lumina!
Ea mă aţâţă,
Ea mă exprimă,
Nu-mi luaţi lumina!

poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, femeie!

Ascult, privesc şi iar ascult,
Nu mi te-nchipui fără tine,
Femeie draga, tu discerni
Tot ce va fi pentru un mâine.

Să spun cuvintelor să cearnă,
Doar vorbele ce te exprimă,
Am spus atunci, nu numai mie
Că dragostea-ţi ne reanimă.

Am spus cuvintelor să ierte
Atunci când tu duci supărarea
Şi-n răzvrătiri curgând încete,
Aduni în gânduri vâlvătaia.

Tu eşti femeie, eşti şi mamă,
Aduni tot aurul din lume,
Aud cuvintele din ceruri
"Ne răsplăteşti numai cu bune!"

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!