exemplul+personal

Farmec

Nu este uşor
Niciodată
Să încetezi a gândi urât
Despre alţii.

Normal ar fi să intri în prietenie
Cu cineva

Care a realizat, personal, o mare performanţă.
Apoi,

S-ar putea să se agaţe de tine
Ceva
Din acel

Farmec
Incontestabil.

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartelă simfonie peisaj lipsă

vine profesorul de desen
cu profesoara de muzică
elevii
încă mai cred că se arată-n inspecţie
george enescu cu gri
gorescu în braţe (?!) -
atunci
se ia o vacanţă peste vacanţe
se înmatriculează
noua
maşină de transport personal
didactic îndrăgostit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filosof indian

Cea mai înaltă capacitate a inteligenţei umane este exemplul!
Oamenii se iau unii după alţii!
Observând nu schimbi nimic in jurul tău...
Judecând îi turbezi cu pietrele aruncate în jurul unei flori de tine sădite şi ruptă în fiecare zi, răsădită iar si iar, ruptă mereu în ochii tăi...
Ia un pumn de pământ şi o sămânţă şi dăruieştele celui ce rupe, nu-l mai privi cum distruge. Căci în tine poate încolţi ruperea în două...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

Du sincer cu tine
Povestea de iubire
Care a început
Cu Adam şi Eva
Trăită tete-a-tete
Povestită mot a mot
Imprimată pe retină
Scrisă în memorie
Du-o cu tine
Până departe cât te lasă
Universul înstelat
Şi conştiinţa
Cât îţi permite imaginaţia
Transcri-o în verste
Şi predă-o personal
Celor ce vor să vină.

poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topire

Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier şi vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului

muza l-a trădat şi el trebuie
să aştepte până la topirea zăpezii.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasilica Dăncilă (Agramata din capul statului), premierul PSD-ist al României, a spus cu neruşinare că nu renunţă la consilierul ei personal Darius Vâlcov, deşi a fost condamnat de ÎCCJ, în primă instanţă, la 8 ani de închisoare pentru corupţie (pamflet)

Şi dacă-s agramată, ce?
Ştiu că-s inculta PeSeDe.
Degeaba latră liberalii,
Noi nu ne părăsim penalii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul mut

Limbajul incifrat
al clopotului personal
înfiorează necontenit
arborele vieţii
transformându-l
într-o enigmă.

El este mut
dar îl ascultăm
cu atenţie.

Ne spune mai multe
decât cineva cu grai.

Când vibraţia se pierde
în bătaia vântului
şi n-o să-l mai simţim
să ştiţi că mutul
nu mai avea nimic
să ne spună.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea nu este un sentiment.
Toate sentimentele noastre sunt imaginare,
şi oricât de profunde ar fi,
nu ne întâlnim cu noi înşine...
cu noi, personal.
Iubirea nu are nimic sentimental,
Iubirea este substanţa pură a realităţii,
atomul său cel mai dur.
Iubirea este realitatea dezintegratoare
a speranţelor noastre imaginare.

poezie de Christian Bobin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluviodenudarea şi torenţii

Sufletului nu i-am luat umbrelă.
N-are cizme, pelerină, fâş;
Nu foşneşte, mi-am zis, nu intră la apă.
Nu face reumatism, nu are oase
Care să-l doară, că e duh,
De.
Nu m-am gândit că, măcar când plouă,
N-ar mai vedea cerul, de umbrelă,
Şi n-ar mai fi tentat să iasă.
Că, vedeţi dumneavoastră,
Dacă plouă la ieşirea sufletului,
Cic-ar fi semn,
Din bătrâni,
Că mortul n-a trăit degeaba,
Nu în zadar şi-a primenit sufletul
Cu fapte bune, pentru viaţa de apoi...
Văzând ce e viaţa,
Urmaşii mortului,
Făgăduind să-i urmeze exemplul,
Se pregătesc şi ei

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curier necalificat

Optimism care se zbate
Precum flama-n lumânare.
Ce-anceput ca o poveste
E o nouă incercare.

Să scapi de bagajul personal
Şi-al altuia-l preiei în cale.
Ce fragile aceste fiinţe
Atât de sine-ncrezătoare.

De la vărsare pân' la sursă,
Întregul l-am străbătut,
Şi la fiecare cotitură,
O nouă dilemă m-a făcut.

Dubiul, un izvor de nesecat.
In apele tale tulburi, înecat.

sonet de Andrei Vernacum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!