esenta vietii

Nihil sine deo

Nimic nu iţi inspiră teamă
Iubirea sfântă când te cheamă
Hotarul milei n-are zare
Iertarea n-are sărbătoare
Lumina ţi-a păşit în casă
Strângând copiii toţi la masă
Izbânda s-a opus tristetii
Nădejdea dând o şansă vieţii
Esenţa lumii e-n credinţă
Dumnezeiască biruinţă
E-un crez al legii şi al firii
Ogor mănos al mântuirii

acrostih de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne esenţa

Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăţi sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.

Rămâne esenţa,
revenită mereu ca o îmbrăţişare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranţa pierdută.

Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăţi
şi timpul îşi aruncă ţipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniţi în ploaie.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată

În sufletul tău sunt prizonieră,
Acolo bine m-ai ascuns.
Şi nu-s o umbră, o himeră
În fiecare por ţi-am pătruns.

Când privesc în ochii tăi
Găsesc a vieţii esenţă.
Îţi simt ale inimii bătăi
Eşti întreaga existenţă.

Inima-mi arde ca o făclie
Când îţi sărut buzele-apăsat.
Te-aş ţine la piept o veşnicie,
Ani la rând te-am căutat!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceaţă mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esenţa din trestii şi sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeţi din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieţii mele
cuvintele ei sunt rotunde
mişcătoare de cer şi de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spaţii goale de vânt

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tău

Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori...
Cu ochii veşnic visători,
Te crezi acum în luna mai.

Te prind îndată dragi fiori,
Visând c-alăturea mă ai...
Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori.

Îţi simt tremurul din grai,
Ca roua picurată-n zori,
Esenţa vieţii pentru flori,
Ce râd şi vara ca în mai...

Ai plecat în colţ de rai.

rondel de Ioan Friciu (18 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg alerg

Alerg, alerg la nesfârşit,
E o întrebare şi răspuns finit
Dar infinit este acest sfârşit...
Esenţa vieţii care s-a topit.

Dar a înflorit şi-a răsărit din nou
Mult renăscut şi veşnic e Prea-plinul
E prea-frumos şi cântec în ecou,
E curcubeul ce ne-alină visul.

Căci Spiritul etern a renăscut
Mult refăcut e totul, e chemare
Desăvârşit în inima-i de stare
Copilul Etern e Veşnicia-Scutul.

poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum

Probabil viaţa este doar o ciornă,
Urmând a fi transcrisă pe curat
Când se atinge-o anumită bornă
Şi drumul e închis şi spulberat.

Probabil viaţa este doar un vis
Şi realitatea doar o îndoială,
Despre povestea-aceasta s-a mai scris
Iar repetiţia ar fi banală.

Probabil viaţa este doar un gând
Şi-o luminoasă, caldă amăgire
În care zilele-ţi şoptesc plecând:
"Esenţa vieţii este în iubire".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când nu prezenţa ci absenţa
durerii te va surprinde,
vei înţelege cu adevărat esenţa
vieţii ce te cuprinde.

Când ultimul vis ţi se va usca
şi nu vei mai avea puteri,
să ai curajul de-a lupta,
atunci vei învăţa să speri.

Când şi speranţa îţi va pierii
şi vei uita ce e uimirea,
dar prin lacrimi vei zâmbi
atunci înveţi ce e fericirea.

Când nimic nu se mai schimbă
şi crezi că ai învăţat tot,
vine destinul şi te plimbă
şi te ameţeşte până uiţi tot.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (octombrie 2017)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă

Astfel a fost conceput,
ca o enigmă
din măruntaiele întunecate
cu braţele în jurul genunchilor
şi cu părul abia plutind
în salpetrul infim al lăcaşului său.

Fără pene frumoase,
fără fulgi strălucitori,
fără maşini mari pentru a naviga pe ape:
jos apă
sus cer
şi la mijloc, doar pântecul mării tale
să-şi reproducă esenţa.

astfel,
femeie nimic mai mult,
ca una,
ca toate,
puternică şi fragilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Marianella Saenz Mora din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!