eminescu, mihai

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânţa din cuvânt
azvârlită-n în viitor.

Rescris şi iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineaţă,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foşnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.

Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templu de Semiramidă

Templu de Semiramidă;
Geniu, datină şi scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...

Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric şi furtună...

Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har şi frunte,
La o cumpănă amară...

Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam şi soare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi fericiţi
Atât de fericiţi cât viaţa toată;
Un chin s-aveţi:
De-a nu muri deodată.

catren de Mihai Eminescu (1875)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt trubadurul, lira
Este sufletul din tine,
Am să cânt din al tău suflet,
Să fac lumea să suspine.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se turbură izvorul
Când din el drumeţul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Când răsari în calea mea.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul, dorul, câtă iubire, o afinitate deosebită pentru iubirea desăvârsită din inima poetului genial Mihai Eminescu, versul lui, un exerciţiu [...] | Citeşte tot comentariul

Cum se turbură izvorul
Când din el drumeţul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Când răsari în cale mea.

catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te pierzi în valul vieţii,
Trist la ţărm doar eu rămân;
Braţe fără de nădejde -
Navă fără de stăpân.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,

Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

catren de Mihai Eminescu din poezia : Afară-i toamnă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu şi codrul

Codrul mereu va cânta
Şi va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ţi s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Şi în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Şi iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În faţa ta eu mă plec
Şi cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă şi ele
Uiţi atunci, de toate cele...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!