Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georgeta Nedelcu

Eminescu și codrul

Codrul mereu va cânta
Și va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ți s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Și în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Și iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În fața ta eu mă plec
Și cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă și ele
Uiți atunci, de toate cele...
Toamna păsări, rând pe rând,
Pleacă, ceru-ntunecând
Lăsând suflet pustiit
Codrul veșted, amorțit
Doar, dorul meu, singurel
Îmi amintește de el
De Eminescu Mihai
Frumos ca o zi de Mai
Ca un spic de grâu bălai,
Ca un recital la nai.

poezie de (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Mihai Eminescu

Ce te legeni?...

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Vestejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în portugheză.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Gheorghe Burdușel

Dor de Eminescu

Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciclul vieții

Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viața si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotație a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toatede mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieții nu poate fi schimbat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie -
Noapte bună!

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în maghiară și turcă.

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de Eminescu

Te-am căutat ieri bădie
Acasă la Ipotești...
Mirosea a iasomie
Și a mere dulci domnești.

Și pre nume te-am strigat
Așa cum era firescu'
Codrul a reverberat
Eminescu! Eminescu!

Mai departe, mai departe,
Lângă lacul argintiu
Un scatiu îți ținea parte:
Eminescu este viu!

Și-au răspuns apoi și teii
Ei, custozii tăi de suflet
Într-un cor cu porumbeii:
-Domnu-i prin stele în îmblet!

Mulțumit de constatarea
ești mult iubit, bădie!
Am încheiat preumblarea...
Degustând o razachie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muge-adânc un cerb în codru (variantă)

Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc și nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihai Eminescu

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.

Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzișului veșted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Printre stânci de piatră seacă

Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Țipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.

Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorțit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineți spume,
Capu-i alb a amețit.

Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.

Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
Pe când stelele se sting
Pe când frunzele-abia sună,
Pe când apele-abia plâng.

Vezi cum luna înghețată,
Printr-al nourilor hău,
Trece ca și visul greu
­Sună-n noaptea descântată
Cântul trist din ceasul rău.

Și bătrâna moarte toarce
Gândul ei în nefinit:
Zilele din vine-ți stoarce
Și când capu-ți se întoarce,
Bagi de seamă c-ai trăit.

poezie clasică de (1869)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

In lira-mi geme si suspin-un cant

În liră-mi geme și suspin-un cânt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.
Prin minte-un stol de negre gânduri trec:
Spre casa cea din patru scânduri plec,
Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sân,
Scăpare caut în zădar de chin…
Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde ­ vin!

Când te doresc eu cânt încet-încet:
Plec capul la pământ încet-încet
Și glasul meu răsună tânguios
Ca tristul glas de vânt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrânt încet-încet.
Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlânt încet-încet
Și simt veninul pătrunzând adânc…
Cu sângele-l frământ încet-încet
Și nu-mi rămâne decât să pornesc
Spre al meu trist mormânt încet-încet.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Femeile au trei dereglări sexuale: pedofilie, zoofilie și masochism. În primul rând: ele nu își iau un bărbat cu care să trăiască o viață fericită, ci îl iau pentru a-l educa. În al doilea rând, trăiesc cu alcoolici. Dar ce este un alcoolic? Un animal. Și în al treilea rând: suferă de masochism – le place atunci când cineva își bate joc de ele.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Aikido psihologic. Manual elementar" de Mihail Litvak este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 17.99 lei.

Ne unește

Te strig în suflet și mă tem
Nu auzi si tu chemi
Rupți de așteptare suntem
Înalt muniții și gândul pe culmi

Unde ești când vii să-mi spui
Să-ți pregătesc patul din stele
Și perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Și visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet să rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un foșnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Șoptește ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exiști sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că ești departe
Un munte o mare se întâlnește
Timpul e scurt, pe noi ne desparte
E soarta, doar ea, care ne uimește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față

ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință

întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinerețea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu știu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu niște chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânța poeziei precum venere și madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din povești
și alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
și mumă poesis,
uitase obârșia,
venea dintr-un infinit și mergea în alt infinit
ca o pasăre cu aripi de aur,
dumnezeul geniului, zicea, îl sorbise din popor
precum soarbe soarele un nour de aur
din marea de amar.
dragostea lui venea din veselia lui decebal
și se revărsase asupra veronicăi
căreia îi închinase toate palatele lumii
și toate lacurile
și toți plopii
și toate florile,
le rupsese petalele,
și căzuseră confeti peste părul ei mătăsos

surparea lui în neunde
era lucru-atât de sfânt
căci din formele rotunde
scotea aur din cuvânt.

ce ochi mari și triști avea,
pletele de corb bătrân fluturau
în vântul primaverii,
iară fruntea ca un templu antic
arcuia peste sprâncenele lui dese.

sună cornul, bate vântul
eminescu e cuvântul
trece luna în alai
peste codrii lui mihai
urlă marea, se răzbună
peste glia lui străbună,
însetat doar de dreptate
arde gândurile toate
că-ntr-o zi neagră de vară
hoții ne-au furat din țară
și străinii, bată-i vina,
ne-au luat din hambar făina
ne-au culcat țara-ntr-o rână
și-au furat limba română.

floarea teilor e-n toi
cânta paseri în dumbravă
eminescu pentru noi
cântă simfonia gravă.

iară eu, străin de el,
am rămas ca un proscris
cu o lacrimă în gene
între iad și paradis

domnul nostru eminescu
a zburat în vânt de seară
pe un răsărit de lună
într-o lume milenară
eminescu, călătorul
ne-a lăsat doina și dorul
din mantaua lui albastră
vine poezia noastră
ca să-ncunune vecia
peste toată românia.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu

Eminescu este viu.
Într-o margine de țară
chiar în clipa-n care scriu
steaua lui se naște iară

Eminescu este viu
și-n tăcere și-n cuvinte,
e în psalmii care știu
lacrimile noastre sfinte

Eminescu este viu.
Dintr-o dulce Bucovină,
coborând spre Olt, spre Jiu,
ochii lui ne dau lumină

Eminescu, dintre toți,
niciodată n-o să moară,
plopii lumii, fără soț,
veșnicia i-o măsoară

Eminescu, de n-ar fi,
dorul nu ne-ar mai cunoaște,
n-am mai ști nici a muri,
din iubire spre-a renaște

Eminescu-i viu mereu,
e credința ce ne poartă,
semn că Bunul Dumnezeu
ne iubește și ne iartă

poezie de
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Primăvară

mai du- prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.

să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.

să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.

mai du- prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.

aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-și cere iertare
și eu, rogu-, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.

căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
și doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am luat un mărțișor

Primăvara bate la fereastră
Cu buchete mici de ghiocei
Și zambila înflorită-n glastră
Te-ndeamnă s-o iei...
Scumpe sau modeste mărțișoare
Te atrag pe rând zâmbind discret
Și cu ele, dragostea mea mare
Se leagă cochet.
Mărțișoare dragi ca inimioare
Orice-ndrăgositit a dăruit...

Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți la tine tot mereu
Și să știi că-n el e dorul meu
Și-ți va purta noroc.

Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți când nu ne-o mai vedea
Și să-ți spună el iubirea mea
Oricând și-n orice loc.

Din ochi mi-a picurat o perlă mică
Să fie ne-ncetat podoaba lui.

Ți-am luat un mărțișor
Ca să-l porți la tine tot mereu
Și să știi că-n el e dorul meu
Și-ți va purta noroc.

cântec interpretat de Nicolae Nițescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Toamna

Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Și geme și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine și crește
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njură și urlă,
Că-și simte pierirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-și află nici pace,
Și tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocnește și sună
Și-și urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Și-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Și codrul se-ndoaie;
Și-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Și-i rupe veștmântul
Și părul i-l smulge
Și-n văi îl aruncă.
Un țipăt răsare
Pe deal și pe luncă;
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă
Și norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă
De spaimă s-aascunde
Pârâul sub ghiață -
Și regele codru,
Din ultima viață
Suspină văzându-și
Pustiul, și geme
Și cade pe spate
Și moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Și moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

La mormântul lui Eminescu

Îndoaie-ai săi genunchi româna națiune
Și sec îi este pieptul căci lacrimile-i curg
De clipa ce cuprinse-ntreaga ei minune
Ce-i veștedă și moare când ziua dă-n amurg.

Din neguri lungi, uitate, o pasăre măiastră
Înalță trilul dulce al versului duios
Și, colo-n câmpuri mute, răsare-o floare-albastră
Miresme dulci dând lumii din trupu-i mlădios.

Îngăduie-ne nouă, nevrednici epigoni,
Să ridicăm privirea spre cerul stelei noastre.
Noi, cei ce suntem decât niște pioni,
Să cutezăm o clipă să privim sus, la astre.

Și, rând pe rând, să sune dulci doine de amor,
Să troienească scumpe aducerile-aminte,
Veșmânt din flori de tei să-mbrace vis cu dor,
Să fremăteze codrul și luna să-l alinte.

poezie de (mai 2001)
Adăugat de Ionel IvascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca cucul

Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr și bogat.

Vorbesc muierile în șoaptă
parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o așteaptă
Și le respinge rând pe rând.

Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Și-n taină-și oblojește zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?

poezie de din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde bate crivățul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!