ebrietate

Nu poţi suporta lumea decât în stare de ebrietate. Cu condiţia ca starea aceasta să dureze douăzeci şi patru de ore pe zi. Dar nici atunci nu-i totul rezolvat: cea mai nocivă şi în tot cazul cea mai distructivă luciditate apare tocmai în interstiţiile ebrietăţii: luciditatea fulgurantă – ca o incizie a spiritului.

citat celebru din Emil Cioran (martie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clampa

deschide închide uşa tristeţii
într-o stare avansată de ebrietate
apasă brusc mecanismul
care aduce dragostea la intrare
nu bate zvârle în prag
clamp clamp clamp
de trei ori închide deschide
închide bietul spaţiul
iubirea stă izolată ca o binecuvântare
clamp clamp clamp
şi te-ai asigurat că ai închis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroasă piţipoancă

Somnoroasă piţipoancă,
În stare de ebrietate
Ieşi din club c-o moacă
Pe tocuri înalte...

Doar proştii suspină
Când te-ndrepţi spre casă
Afară-i deja lumină,
Dar deloc nu-ţi pasă.

Toată noaptea-i petrecut
Pe manele, dansat
Alcool ai băut
Şi mult te-ai distrat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocktail-ul Martini (după un aforism al lui William Faulkner)

Un Martini, dacă bei,
E-o plăcere, dragii mei;
Te simţi înţelept şi mare,
Mult mai-nalt şi mult mai tare.

Mai bei unul? Pe moment
Te simţi încă excelent;
Intri în ebrietate
Şi faci glume nesărate.

Însă dacă bei mai multe
(Spun cui vrea să mă asculte),
Nu numai că te resimţi,
Practic nici nu te mai simţi...

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire, după William Faulkner (22 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea

să-mi zămisleşti uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
şi-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate

sub paşi de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de fiinţă-n Stea firească

făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieţii nopţi,
o dimineaţă suie din coşciuge

în pieptul tău cu rouă să m-adopţi,
în Coasa ta fecior să-ţi fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copţi

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solaris
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoarea de coastă

toate liniştile tale mi s-au vărsat în maţe,
femeie, acolo au prins a-mi creşte fluturi roşcovani
ca nişte zbateri de flăcări,
dedesubt cenuşa iubirii renaşte omida
şi iar îmicresc fluturi
până interiorul mi se face locuitor într-un altul

pacea de tine nu va exista,
doar vezi că îţi rostogolesc zilnic rotundul clipelor
pe muntele cuvintelor abstinente de la luciditatea zadarului
beţiv al cernelii, în ebrietate de tine

şi totuşi eşti o inexistenţă,
carnea ta e o ceaţă în plaiuri montane de idealuri
când fac dragoste cu tine îmbrăţişez văzduhul orizontal al odăii
din omida închipuirii fluturii omida de deasupra
maţele mi se sfărâmă în aşteptarea venirii tale, carnată

poţi fi oricare purtătoare-mi de coastă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Loky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorul: Aşa cum demonstrează cercetările istorice, capul există încă de pe vremea când omul avea coadă. Între timp, coada omului, atrofiindu-se, a căzut, astfel că astăzi nu mai zăreşti coadă la om, ci doar om la coadă. Principala funcţie a capului este aceea de a-l face pe om să gândească. Cu toate acestea, întâlnim astăzi destui oameni cu funcţie care gândesc cu alte organe ale corpului omenesc. În ceea ce priveşte evoluţia rolului capului, notăm epoca matriarhatului, când rolul conducător îl avea capul de femeie. Pe vremea aceea, din cauza ignoranţei, femeile îl aveau în cap pe Dumnezeu. Astăzi, datorită emancipării, nici Dumnezeu nu ştie ce au în cap. Apoi, a urmat, la rând, capul bărbatului cu rol conducător. Capul bărbatului este foarte dotat, fiind în stare de orice, dar mai ales în stare de... ebrietate.

replică din Unda veselă, Pseudo-eseu despre cap de Corneliu Sofronie (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie singur printre umbre

băiete,
nu lăsa gurii tale de celuloză
rostirea degeaba,
îţi va geme urletul
cuvintelor interioare
udând cu cerneală de clipă
nefericirea unui timp zăvorât,
când s-or zidi toate la singur Dumnezeu Tatăl,
tată,
sunt bătrân, sărutmâna dumitale
mama are osteoporoză
nu mai poate ridica să-ţi verse voma
din ligheanul cu ebrietate
sângele cristului te aşază pe crucea beţiei
tot mai des,
invers
făceai o beţie cruntă
cu laptele mamei tale,
ironic decedată de inimă
când de fapt îi urla

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Egoistul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eutanasia îngerului meu

sunt plămădit
din carnea lui Eros şi sângele lui Bachus
priviţi-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este şi vie şi moartă
pe jumătate înşelată
de propriul ecou

te simt dincolo de imaginaţie
dar mă aflu într-un timp fără spaţiu şi într-un spaţiu acronic
(i se mai spune gaură neagră şi vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în faţa plăcerilor carnale
cerşesc infinitului începutul sfârşitului
vreau să fiu Om aşa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
şi nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri şi speranţe alb-negru

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!