Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Caragea

Eutanasia îngerului meu

sunt plămădit
din carnea lui Eros și sângele lui Bachus
priviți-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este și vie și moartă
pe jumătate înșelată
de propriul ecou

te simt dincolo de imaginație
dar mă aflu într-un timp fără spațiu și într-un spațiu acronic
(i se mai spune gaură neagră și vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în fața plăcerilor carnale
cerșesc infinitului începutul sfârșitului
vreau să fiu Om așa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
și nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri și speranțe alb-negru

palmele astea ar fi trebuit să fie porți către alte vieți
degetele astea menghină
ar fi trebuit să fie aripi sau muguri
celulele mele sunt spori care vor parazita universul
ce mică-i lumea când te cuprinde
colapsul iubirii
prăbușirea tuturor zeilor
în caverna omului primitiv

cerul capotează
toate stelele rămân plate pe o stradă pe care-am fost celebri
sfinții au chipul cioplit în marmura albă și rece
eu mă închin la niște rămășite din lut
seamănă cu niște figurine
cu sânii tăi aduc și cu buzele tale
(unde ești, coloana mea vertebrală este infinită
și plină de sevă)
îmi pot crește frunze pe fruntea Lunii
sau rădăcini în inima Pământului
pot fi vântul sau gândul
și-n lacrimă te pot scălda, să fii nemuritoare

amintește-ți ce am simțit, îngerul meu
cea mai frumoasă clipă de sinceritate
săgetându-mi sufletul dezvelit de iertare
un copil surghiunit într-o colivie de vise erotice
condamnat la dorință
mai exist?

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Citate similare

Ionuț Caragea

Cod roșu de furtună în suflet

tu știi că sufletul meu
trage de sforile sângelui,
bată clopotul inimii?

tu știi că sângele meu
e râul ce se varsă
în Marea Singurătății?

tu știi că Moartea
își ascute coasa
cu inima mea împietrită
de durere?

tu știi că inima mea
își face munca silnică
în ocnele de sare
ale durerilor mele lăuntrice?

tu știi că cerșesc amintiri
pe strada copilăriei pierdute?

tu știi că pot găsi într-o lacrimă
mai multe perle
decât în toate mările
și oceanele lumii?

tu știi că -nvârt
în jurul aceleiași inimi,
până rămân fără lacrimi?

tu știi că inima mea
e fântâna pentru toate speranțele
alungate de seceta plânsului?

tu știi că lacrima mea
este singurul cer ce încearcă
forma inimii?

tu știi că-n lacrimă mea
se află cântecul abandonat al inimii?

tu știi că și pietrele de pe fundul apei
visează asculte cântecul inimii mele?

tu știi că inima mea
este o pioneză pe harta lumii?

tu știi că inima mea bate
ca o toacă scufundată în beznă?

tu știi că până și umbra
are nevoie de pași respire
o bătaie de inimă?

tu știi că inima mea
este și vie și moartă,
pe jumătate înșelată
de propriul ecou?

tu știi că jungherul
acela sălbatic numit dragoste,
odată intrat în inimă,
nu mai iese decât
cu mașina de găurit visuri?

tu știi că atunci când iubesc
îmi strâng speranțele
în cămăruțele inimii,
iar când nu sunt iubit
îmi strâng tristețea în podul palmelor?

tu știi că inima mea s-a născut
într-o colivie de oase,
dar nu se teme de cerul ochilor tăi?

tu știi că inima mea
este o batistă împăturită
iar când o despăturesc, e cât cerul?

tu știi că inima mea
e sala de așteptare pentru
toate trenurile iubirii?

tu știi că iubirea mea
e un imens continent
scufundat în sânge,
lăsând la suprafață doar rana,
o insulă pe care naufragiază
oamenii singuri?

tu știi că alerg
în labirintul de sânge
după muze pierdute?

tu știi că este mai ușor
dormi cu mortul în casă,
decât cu muza în inimă?

tu știi că cele mai rezistente aripi
către Dumnezeu
sunt genunchii?

tu știi că sufletul meu
e mâna invizibilă
care se furișează printre cuvinte
pentru a mângâia copilul din tine?

tu știi că inima mea
își plânge copilăria,
când sângele proaspăt venea
direct din pântecul mamei?

tu știi că lacrima mea
poartă spre necunoscut
ultimul zvâcnet al inimii?

tu știi că pasărea focului
doarme în sângele meu?

tu știi că aripi de sânge
tulbură liniștea
viselor mele?

tu știi că sunt
o pasăre oarbă cu ciocul încovoiat
spre propria inimă?

tu știi că în sufletul meu
răsare o Lună de sânge?

tu știi că-n copacul sângelui meu
înflorește o inimă?

tu știi că sângele meu
e un șarpe-nțelept încălzindu-se
la focul nestins al inimii mele?

tu știi că inima mea e o stâncă vie?
tu știi că-mi pot dona sângele
chiar și unei statui?

tu știi că îmi vânez speranțele
cu lasoul de sânge?

tu știi că timpul e mut
dar sângele meu îi dă glas?

tu știi că inima mea
e așchia înfiptă în toracele timpului?

tu știi că de secundarul inimii mele
atârnă greutatea tuturor amintirilor?

tu știi că timpul trece repede
ca un birjar, dând bice inimii mele?

tu știi că-mi pun inima-n praștie
pentru a dărâma zidul
dintre oameni și veșnicie?

tu știi că îmi fumez sângele
cu degete fără filtru?

tu știi că în inima mea
renaște un Iisus
cu plete cărunte?

tu știi că eu sunt ICAR
căzut în sângele scurs
din propria rană?

tu știi că rănile mele
sângerează fluvii de nemărginire?

tu știi că viața mea
e-o floare ruptă din veșnicie
și pusă într-un vas plin cu sânge?

tu știi că sunt dispersia luminii
într-o picătură de sânge?

tu știi că-n inima mea
cuvintele-și caută
locul de veci?

tu știi că poezia mea
este aurul negru din candela inimii?

tu știi că destinul meu
e creionul ascuțit
înfipt drept în inimă?

tu știi că-ți pot oferi
o clipă eternă de dimineață
suspendată între șoaptele inimii?

tu știi că te-am cules
frânturi de iluzii și gânduri
și te-am închis în inima mea
închisoare de maci?

tu știi că sculptez
chipul lui Dumnezeu
în inima de piatră a lumii?

tu știi că e cod roșu
de furtună
în sufletul meu?

spune-mi,
tu știi?

poezie de din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vivian Ryan Danielescu

O reușită

Eu te strig, ecoul imi răspunde
Și te caut, gânduri inundă
Tu poți fi îngerul meu oriunde
Răspunde vântul, el înfruntă

Esti o frunză verde a unui prun
Cerul din fața mea cel plumburiu
Tu esti sufletul omului cel bun
Ecoul ce-mi răspunde din pustiu

Pot auzi, pot simți, dar nu te văd
În tremurul inimii te simt mereu
În glasul sacadat te aud râzând
Te găsesc, fără tine mi-este greu

Te găsesc în timp, oră, minut, clipă
Tremurul din frunză de dud copt
Sunt fericită, îngerul este o reușită
Sângele circulă invers, are un scop

Lacrima mea spală fruntea o aripă
Sufletul se liniștește, se cuibareste
Efortul o reușită, întorc linistită
Îngerul bun, om bun sufletul găsește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pot

pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
dupa toate astea pot să-nvăț uit
cum îți suna pasul când îmi calci în dor
și redefinindu-mi viața prin uitare,
fără sens de tine, pot să-nvăț mor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Femeie pictată

pentru Adriana

Stau și îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Și cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naștere unui gând...
așa cum dă naștere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea trăiești
și să călătorești în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Și valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce țâșnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Și plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăiește prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...
sau pe această mică bucată de hârtie!
Dă-mi voie să te re aduc la viață, femeie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu aș putea înțelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit umble pe apele pământului.
Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine
cum nufi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci îndur orice rană a vieții.
Știu că apele pământului se unesc
și dorul meu poate urca în valuri până la Olt.

poezie de din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi de lup flămând

Luna sparge negrul nopții, ochii tăi de lup flămând
Mă privesc din dosul porții, ca și-atuncea, ca și când
Voalul rochiei se rupe sub tăișul de argint
Al îmbrățișării tale, când și visele mint.

Mai alerg printre secunde, mai mă pierd în amintiri,
Ochiul vremii îmi ascunde frământarea din simțiri,
Și -ntreb dacă sunt vie, dacă tu-mi mai ești poem,
Dacă zbor în colivie, sau mă-nec într-un blestem.

Dacă plouă printre stele, sigur ai înțelegi
sunt lacrimile mele risipite fără legi,
Și dacă te doare brațul este pentru că-ți sunt ram
Încolțit în carne vie, și nu pot să mă destram.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred că ar fi bine ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul iasă din viață.

poezie de (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred că ar fi bine ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul iasă din viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

În inima orașului

În inima orașului
Blocurile păreau niște imense lumânări
Care celebrau căderea nopții de mozaic
Pe arterele nepătrunse de vise

Eu și femeia din lacrimi
Ne desfășuram viața
În fața marelui ecran celest
Undeva în arcuirea Lunii

Ne confesam gândurile clandestine
Timpul ne era dator cu o întâlnire
În care să schimbăm lumea
După bunul plac

Voiam să o invit la cină
fie martora sentimentelor mele
Privirea unuia să fie mângâierea celuilalt
Să flirtăm într-un carnaval de cuvinte
Și ajungem poeți
Cu acte în regulă

În palmele mele
Într-o iarnă feerică
Băteau două inimi
Într-un glob de cristal

poezie de din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Și întregul Spațiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi așezat,
Cu Porțile închise, Porți zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, față de mine).
Fie le pot deschide cu brațele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuși, l-a așezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic și viu.
Intrând prin Porțile spre Dincolo, trec
Și pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea strălucește
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoștea".

poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de SimonaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu mă pot întoarce la tine...

M-am întregit în pieptul tău venind la ființă timpul
și m-am desprins de trecătorii reci ai lumii;
desăvârșit, am trăit înapoia ochilor tăi
și a trebuit să mă ancorez de soare
să mă închin copilăriei tale, ca un bărbat puternic ce eram;

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine.

Am trăit pentru a te respira în loc de aer,
și te-am respirat atâta vreme cât iau forma luminii ;
mi-au trecut toate rănile pe dinăuntru
rănile mele au rămas în rugurile tale
din care mai târziu se va naște nucleul unei comete.

Căutându- înapoia întunericului,
tu nu poți străluci fără mine.

Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de pământ
și m-am văzut lumină ștearsă în pântecul amurgului;
alergam de pretutindeni într-un vid.

Singurătatea a venit
atunci când n- ai mai putut să mă întregești cu tine,
deși pământul
se făcuse din nou verde în muguri.

Dar totuși trăiesc...
Trăiesc în voia vidului
între văz și auz, între miros și pipăit.

Și alerg...
Alerg cu moartea încolțită-n mine
până la orizontul care nu se mai sprijină de cer;
răsăritul este peste tot, curge de pretutindeni.

Și totuși trăiesc...
Trăiesc într-o lacrimă de-a ta
și nu mai simt prăbușirea
care m-a desprins de lume.

Tăcerea a venit din ceea ce nu mai are chip
și am rămas o mână pământ.
Sufletul mi se rotește în inima întunericului;
se face luminos, mai luminos, și mai luminos...

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot întoarce la tine...

poezie de din Oglinda Literară, nr 129, septembrie 2012. Revista Centrului Cultural Focșani (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia de camfor

Când spui
nu sunt destul de frumoasă pentru tine,
ai putea să-ți treci degetele prin pânza subțire ce mă împrejmuiește
cu gratii înalte ca o năframă a timpului.

Iubirea mea este neîncăpatoare în aceste sertărașe cu praful topit pe degetele tale, așa și inima mea, subțiată devreme s-a trezit brusc într-o casă nouă, cu ferestre tăioase, dar totuși, dincolo de ele, cerul este cald și blând. Chiar și păsările sunt blânde atunci când Dumnezeu le cheamă acasă.

Cât am sângele cald și o inimă măruntă în pumnul tău, ai putea cazi în gândurile mele, ca între gândurile unei femei oarecare, cu trup de nedescifrat și invizibil, în timp ce eu continui întind cerul pe sârmă, drept casnică a celestului. Îl scutur de îngeri și te ridc din locul unde umbrele s-au deschis.

Să-mi fii dacă nu dragoste, o lingură de supă caldă măcar, pentru un om, căruia foamea nu știe cum să moară sau să trăiască. Ai putea fi visul bun al omului împăturit în zăpadă, făcut cu mânuțele copilașilor ce n-au mai apucat să fie legănați în lumea aceasta. Dar eu te iubesc și dacă nu-ți sunt frumusețe, sau dragoste, sau căldură măcar.

Îți pot privi ochii și înțelege cum poți umbla pe nori, doar ținând de mână femeia pe care o iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Ceva de la mine ți-am dat

bucuria de a trece dincolo de spațiu și timp
ceva de la tine am primit
o altă viață
și am învățat să trăiesc
în același timp
două vieți

ceva am dat și ceva am primit
chiar și cu mâinile pline de sânge
tot așa am spus
că viața pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
și vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-
în adâncul ființei
și-ai să mă găsești
cu respirația tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminți

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când știu
cât de mult am dat din bucuria mea
și cât de mult am primit de la tine
o altă viață
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Tu știi?

De unde vii? Din care gând ascuns,
de care n-am știut și-acum îl văd,
îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revăd
și, la-ntrebare, găsesc răspuns.

Și... cine esti, îmi spui? Aș vrea știu
cum de-ai venit. Ești zâna din povești?
Așa îmi pari atunci când îmi zîmbești
sau când în brațe-mi vii, al tău să fiu.

Știu, ești aceea care-am vrut să fii,
ești steaua, nimfa, tot ce am visat
și am dorit alături să îmi vii.

Încerc, privindu-te, a-mi aminti
trecutul sau o lume ce-am uitat
și-n care te iubeam. Nu pot. Tu știi?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai cumplită nenorocire

Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare –

Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;

Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!

N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Niciun zid nu poate opri imaginația

nici măcar cel chinezesc
orice alt fel de fortificație umană
va sfârși precum linia maginot
nici barierele naturale nu pot bloca gândul
în mod cert nici himalaya
și poate tocmai de aceea
omul trage mai mereu linii defensive imaginare
adânci tranșee de netrecut
iluzii născute înaintea visului

dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început

dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
în timp ce dorm
ca să-mi învăț spiritul zburde
fără apăsarea pământului

dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid nu o poate opri
de parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un infinit șir de perechi
aflate într-un etern dans

e inutil astup urechile
muzica vine dinăuntru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutători de dragoste pe internet

Vreau ne tutuim, e-mailurile tale sunt ciudat de precise
folosești puține cuvinte dar la obiect
blândețea ta îmi dă încredere
speranțele tale îmi dau speranțe
nădejdile tale se vor metamorfoza
Tu nu ești tu?
Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns,
bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei
singurătatea ta îmi umple sufletul
nu mai sunt singur
înconjurat de persoane care mă iubesc
nu mai sunt singur.
Îmi place îmbrățișarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima
vorbele tale îmi arată o altă fațetă
Tu nu ești tu.
Căutăm speranțe întruna
te-am găsit?
te-am găsit virtual într-un moment vital
simt... cum încerci să îmi spui multe
dar n-ai încredere
n-ai certitudini încă
momentul în care vei răbufni e aproape
Ai încredere, ai speranțe, fii veselă
fii binevoitoare
fii cum te-am visat
nu te mint, nu-mi place amăgesc
scrie-mi mai mult
am nevoie.
Tu, încă nu ești tu!
Ești sinceră?
ești departe?
cu atât mai bine
suferi?
poate vei suferi mai puțin!
întreabă- orice
nu te ascunde!
te tăinuiești în expresii
plângi?
nu plânge, visează
știu că ești frumoasă
mi-a șoptit un înger
Dar tu ești tu?
E ușor păcălești pe Internet
un nume, o fotografie, o adresă
mai multe nume, mai multe fotografii
mai multe adrese.
Nu are rost să mă minți
vorbele tale ascund o persoană inteligentă
dar ți-e frică.
Dacă eu nu sunt eu iar tu... nu ești tu?
M-am jucat o clipă
ești singura care mi-ai răspuns
nu vreau să mai caut.
Port un nume simplu
eu nu sunt.
Sunt obosit
sunt bătrân și tânăr
sunt prins, încadrat de iubiri
avem giga biți nenumărați
miliarde de nano și mai multe miliarde de pico!
Ți-e teamă de pustietate?
și mie!
dar împreună vom cuprinde tot universul.
Îmi lipsește îmbrățișarea ta de la ora 4
am devenit dependent de tine!
Voi pândi să se aprindă plicul
oare îmi vei răspunde?
Tu... eu?!

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Aurel Avram StănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Pierzând ce n-am avut

Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvașă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
În odaia unde-mi plăcea stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pierzând ce n-am avut

Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
In odaia unde-mi plăcea stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut...
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook