destin si viata

Caracterul înseamnă destin

Nu mi-aş fi putut dori o altfel de viaţă. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul şi să cultiv duzi

cu cele două braţe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
şi totuşi, împotriva foamei şi a frigului, rămân

cu pleava şi cu zdrenţele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul

orez, haine călduroase pentru iarnă şi
cămăşi uşoare pentru arşiţa verii –

atât. Dar nu reuşesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!

Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
eşti naiv în viaţă, drumurile ei te vor înşela.

Aşa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului

Drum de care, om, ai parte
Între naştere şi moarte;
E trasat de-al tău destin
Şi nu este drept şi lin.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia unui destin

când dimineaţa tresare
pare că este prea târziu
pentru iluzia unui destin
timpul a început deja să bată
nervos cu degetele în masă

visele par tot mai sinucigaşe
şi gropile tot mai comune
nopţile sunt în stare de veghe
zilele oamenilor se petrec
între dimineţi precare
şi seri tot mai sinistre

amintiri îndepărtate îmi sunt
tot mai aproape
viitorul
mă întreb cât poate fi
de departe
un zbor este incredibil de scurt
într-un haos perfect plauzibil

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ce destin ciudat ni se pregăteşte
în curând vom deveni strămoşi,
vom sluji de exemple-n discursuri
şi unii vom înţepeni în statui.
Şi câte nu vor zice că am spus
şi cum o să ne laude faptele;
ne vor muta în biografii cibernetice
şi nu-şi vor mai aduce aminte de rănile noastre.

poezie de Lucian Valea (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianissimo...

Fragmente din viaţă...
şi ieri, ca şi mâine,
aroma din pâine
dispare eteric,
în sumbrul destin...

Şi-n visul himeric,
cântăm clandestin –
şi ieri, ca şi mâine...

Fragmente din viaţă –
iubind ezoteric!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de veacuri

De dincolo de veacuri
Din mituri de demult,
Întruchipat în gânduri,
Eu nu te mai ascult.

De dincolo de viaţă,
De dincolo de moarte,
Tu n-ai făcut o dată
Iubirii mele parte.

M-ai zvîrcolit în gheare
De lei şi de tirani,
Cerându-ţi îndurare
Mi-ai potrivit duşmani.

Destin amar şi putred,
Nici nu ştii ce te-aşteaptă,
Cu tine astăzi viaţa
În mine se deşteaptă.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesul vieţii...

Înţelesul vieţii este mai tânăr decât
viaţa cu treizeci de ani – pe puţin.
Jumătate din viaţă rătăceşti, frunză-n vânt,
Şi vezi cum anii nu se petrec în destin.
Apoi, într-o jumătate de zi, de la-amiază la apus,
Atât de multă-înţelegere-încape-n capul meu
că i-ar trebui o eternitate lui Dumnezeu
să-asculte tot ce am de spus.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga de destin II

Epuizantă aşteptare spre Neant;
Slavă celor orbi, fără de lumină...
Mă curăţ de ispite şi de păcat
Când Moartea rănile mi le alină!

Şi, plânge, plânge preotul din sat!
De taine nedesluşite viaţa e plină...
Mă uit în urmă, la tot ceea ce-am lăsat
Prietenii în duşmani vor să devină?!

N-am vrut la nimeni niciodată
Să fac vreun rău sau să trădez...
Las lacrimile-n miez de piatră
Ca îngerii trăiesc, plutesc, visez!

În fuga mea spre un alt destin
Se răscolesc cuvinte însângerate...
Spre Mănăstiri merg şi mă-nchin:
Doamne, iartă-mă de singurătate?!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgătorul destin

Ropote de pe poale de munte
Izvor circuit din iubire si chin
Adunate temple albe cernute
Lacrimi din curgătorul destin

Ape reci de râu fără de punte
Diamante pe frunte de munţi
Umede izvoare repezi mărunte
Pietre secate suspină cuminţi

Timpul alunecă pe buză de mal
Picături saltă in ritm de scăldat
Ceasul spumega orele în val
În viaţă drumul destinul l-a săpat

De esti un suflet abătut si rătăcit
Tu soarbe cu patimă izvorul vieţi
Natural destinul toate ne-a dăruit
Lumina soarelui si crudul verdeţii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!