daniel stanciu

Schimbare

De mâine nu voi mai fi eu,
oasele mele bătrâne se vor nărui peste
crengile pomilor grei de floare,
carnea mea flască se va frânge
în mii de ghemotoace,
de îmbucături pentru viermi,
sângele meu prea gros şi închis la culoare
va ţâşni din aortă şi voi pluti pe un plaur
undeva, la întretăierea celor trei
braţe ale fluviului mort,
de mâine nu voi mai fi eu..

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de zmeu

Mă doare dorul tău de dorul meu
Şi plânsul mi se scurge în pârău..

Mi-e sufletul atins de nor şi hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi şi te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu...

Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent biblic

Albia râului s-a mai lăţit,
Apele-n turme sosesc migratoare;
E vremea potopului neîmblânzit
Arca o năruie vânturi pe mare.

Dinspre înalturi ne vin flăcări, fum,
Albă Sodoma e stâlpul de sare.
Doar printre valuri de taină spre drum
Rodia tânără-i coaptă la soare.

Vreau printre valuri să vin, să te ţin
Noi doar să-nvingem furia,
Prea eşti departe şi tot ce obţin
Vis e, statornic ca glia.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj promis

La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre –adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.

Sunt umbrele de gânduri şi de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna aţipea.

Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Şi-un lac imens de stelele din noapte...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un car cu boi

Trecea prin colbul ostenit
Un car cu boi întors din mit
Şi soarele în nemişcare
Se lăfăia pe bolţi de mare.

De-a lungul drumului zăceau
În spice, boabe ce fierbeau,
Iar din înaltul necuprins
Se auzea un tril aprins.

Din arşiţi, leneş se rupea
O ciocârlie şi-nfrunta,
Privind din crucea cerului,
Mat, galben, dansul paiului.

Ţăranul câmpul şi-l privea;
Auzul holda-i încânta.
Pictat pe pânze-atemporale,
Un car cu boi trecea agale...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă, o rămâi!

Am rămas prosternată
ca un dac la picioarele
Columnei traiane:
mal, mazăre, viezure,
îngânam nătâng...

am păşit în universul tău
tumultuos ca o cascadă,
am zărit roibi înspumaţi
zvâcnind lateral
să nu li se pună zăbala,

m-am simţit ca Zalmoxis,
sclav la Pitagora,
neînstare să cuprindă
în memoria sa
toate paradigmele
matematicii şi filosofiei...
eu am rămas contemplând
râul calm unde piroga

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă şi foc

Hai să ne jucăm un joc:
apă şi foc,
eu să îmi ascund sentimentele,
tu să mi le cauţi,
când eşti aproape să zici foc,
când eşti departe să zici apă;
tu să îţi ascunzi sentimentele,
eu să ţi le caut,
să zic întotdeauna foc.
Hai să ne jucăm un joc,
să ţină cât
toată viaţa
şi
toată moartea
la un loc:
apă şi foc,
foc, foc...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!

Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?

Facă-se voia ta, Doamne!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta de diamant

În sistemul solar personal
Am găsit printr-un studiu banal
O a zecea planetă prezentă
Şi-o privesc telescopic atentă.

E-o planetă din pur diamant
Pentru soare e soţ şi amant
Se roteşte-n cadenţă şi-ar vrea
Să-ameţesc pe orbită cu ea.

N-am crezut că-i atât de aproape
Mii de ani de lumină străbate
Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu,
Ea era lângă mine mereu.

O planetă se-nvârte cu noi,
Ne rotim într-un dans amândoi.
N-am putea să strivim niciodată
Diamantul din casa de piatră.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumarea şi atitudinea fac diferenţa!

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!