corespondenta

Anamaria

Bine a prezis Ana
Anticipând unele disensiuni
Ce vor să înceapă
Ea a sesizat o corespondenţă
A poemelor cu perfecţiunea
Trebuie doar căutată
Pe axa de studiu

Cei mai mulţi ezită
Controverse cu presa critică
Pe teme agresive
Dar le practică între ei
Cu perdele răsfrânte

La urmă se trag camuflaje
Se închid obloane sure
În subsidiar cade cortina
În sunete de surele
Stridente sau metalice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate afirma fără ezitare: România este pe primul loc în ce priveşte prostia Inteligenţei sale... Faptul că Securitatea a tolerat vreme de aproape douăzeci de ani nebunia patentă a lui Ceauşescu şi starea de necrezut a întregii ţări, devenită ruşinoasă Etiopie a Europei, arată nivelul ei de inteligenţă. Această maşină ruginită, care probabil absorbea aproape întregul venit naţional pentru a controla corespondenţa şi telefoanele unor persoane inofensive, pentru a organiza zece schimburi zilnice de pază şi cordoane de miliţieni de tot soiul la locuinţa vreunui paşnic dizident, se considera desigur satisfăcută cu privilegiile pe care le deţinea în statul ceauşist. Deşi oricine îşi putea da seama cât de mizerabile erau aceste sacrificii.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada crinilor care şi-au scris frumos

Trăia într-un oraş din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii

Care primea, scrise pe pluş cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;

Oh, pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!

Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre
Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,

Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuşi directorul caleştilor!!

Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să facă americanii ca să intre în corespondenţă cu Marte? Să sape o gaură în Pământ, cari să răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nţeles, gaura aceasta va trebui să aibă un diametru de câţiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură să răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare şi între Marte, adică atunci când planeta cea roşie va fi în opoziţiune, marţienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit şi vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci şi marţienii vor admite existenţa noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot aşa am putea să facem şi pentru Lună, că poate din întâmplare are şi ea locuitori. Autorul, sfârşind comunicarea sa, regretă că nu poate să-şi trimită portretul. Păcat, poate că mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventaţi, dacă sunteţi în stare, o idee mai genială.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul şi soldatul

Nebunul îşi spală zilnic cămaşa de forţă
cu periuţa de dinţi din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gigaşe ale superiorilor
ambii siliţi de insomnie

nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică şi plină de ţinte de aur
haleşte în neştire pilitură de nervi oxidaţi
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăşi dinţii de lapte
îşi pansează barba c-un cleşte steril
de teamă să nu-şi infecteze fanteziile

soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de poţelan
clămpăne sub jetul înjurăturilor
caporalul îl loveşte cu bombeul peste meclă

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Alecsa din Nord (4 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frunzişul roşu sunet de chitară

În frunzişul roşu sunet de chitară
Al fetelor păr galben bate în vânt
La gard stă Florii-Soarelui veşmânt.
Trece prin nori de aur un car de vară.

În umbre maronii muţi odihnesc
Bătrâni îmbrăţişaţi prosteşte.
Orfanul rugăciuni rosteşte
În galben ton de muşte ce roiesc.

Femeile mai spală la pârâu,
Iar hainele mai flutură pe sfoară.
Micuţa ce-mi plăcu odinioară
Se-ntoarce-n seara gri prin grâu.

Vrăbii din linul cer se prăbuşesc
În găuri verzi de putregai.
Flămândul e-nşelat de trai,
Miros de pâine, mirodenii-l ocolesc.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!