corect

Alamă

veioza din lemn
şi brăţările galaxy

culoarea se deschide
într-un model structurat

caut un remediu
pentru cei loviti
/nu toţi învingătorii
ajung acasă/

îmi acopăr ochii
cu foi de dafin
/preotese tinere
mă păzesc/

reciclez alamă
sfârşitul poate fi
la început

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre carte

De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărţit dreptatea.

Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
şi asta nu e corect.

Dacă nu citeşti o carte
înseamnă că nu trăieşti.
Nu poţi merge mai departe,
în labirint rătăceşti.

poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bat singur

la cap cu o problemă de analiză
matematică numai calcule
şi grafice peste foi cu scris frumos
de poet suferind din dragoste
ajuns la concluzia că nu are leac
de vindecare se uită la mâinile lui
întortocheate cu şiruri şi funcţii
pun de bună voie rezultatul corect
în mine există un computer
pe care-l încălzesc repede cu flacără
deschisă oficial de noaptea de vară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora uimirii

În ţara sortită
predestinată
să dăm mâna
cu ce avem
la îndemână
premeditat
între noi
corespunzător
şi corect
ca să făurim
coerent
prezentul
iară şi iară
şi viitorul
încă in zori
concomitent
rând la rând
complementar
brazdă la brazdă
să punem

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă-ţi cuvântul!

Limba scrisă şi vorbită,
E la om, nu şi la vită.
Ce iese din gura ta,
Eşti tu, nu altcineva.

Dacă ce spui nu respecţi,
Eşti ca alte vietăţi,
Nu te respecţi, pe tine,
Te acoperi de ruşine.

Când ce spui este corect,
Înseamnă că eşti coerent
Cu ce mintea ta gândeşte
Si ce mâna îndeplineşte.

Astfel, eşti om autentic,
Văzut de alţii, puternic,
Cu demnitate în faţa ta,
Precum şi în faţa altora.

poezie de Constantin Bălăşanu (11 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frumuseţe

O femeie frumoasă
nu este aceea care,
cochetă şi arătoasă,
iese la plimbare.

Q femeie e frumoasă
dacă are suflet bun.
Are minte sănătoasă
şi în inimă parfum.

Frumuseţea nu stă în veşminte,
nici în fizicul perfect.
Frumuseţea stă-n cuvinte,
definind omul corect.

Suflet bun, inimă bună,
frumuseţea împlinesc.
Doar acestea, împreună,
pe oricine definesc.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune

Te rog nu-mi spune că trebuie să-ofer îmbrăţişări,
Nu-mi spune, rogu-te, că trebuie s-am grijă şi de alţii
Nu-mi spune ce bine-o să mă simt
Atunci când din ce am împart şi altora bucaţi şi raţii.
Nu-mi spune, " E-n regulă să plângi,"
"Fii generos," "Fii sincer," " Fii corect mereu."
Mai întâi lasă-mă să te văd pe tine făcând toate-acestea,
Apoi, poate, voi încerca aşa ceva şi eu.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am venit

Când am venit,
Inima era iubire.
În timp,
Pentru că mi-au spus
Că aşa este corect,
Am îmbrăcat-o în piatră.
Simţind că lipseşte ceva
De-a lungul anilor,
Am tot încercat
Să o aduc dinafară,
Dar tot ce am făcut
A fost inutil.
Abia când am schimbat direcţia
Piatra s-a spart de la sine,
Lăsând să se vadă
Inima care este iubire.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Trec direct la subiect,
Nu m-ascund după căciulă,
Oare cum este corect,
Să zic pendul sau pendulă?

Pendulu-i ca un şiret
Cu un corp solid la capăt
Ce se leagănă discret
(Menţionez, aşa, în treacăt).

Pendula este un ceas,
Ştiu că nu-i o noutate,
Cu un braţ ce-n jos e tras
Şi mişcat de-o greutate.

Nici nu ştii ce să mai crezi,
Sau n-am eu minte destulă,
Când în viaţă oscilezi,
Eşti pendul sau eşti pendulă?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Nu mai găsesc cărarea către tine,
Şi parca ne-am pierdut în hăul vieţii,
Ţi-au ciugulit orgoliul nătăfleţii,
Vezi, ai uitat că-mi circulai prin vine...

Da, uite, beib, mă sâcâie scaieţii,
Dezamăgirea bate-n tamburine,
Şi trenul nostru nu mai are şine,
În inimă au cuibul doar ereţii,

Încă te simt, ca pe o nevralgie,
Dar am linşat corect orice trăire,
Am dat cu barda într-o amăgire,
Ai fost mireasa mea fară de mire;

Să nu te-ntorci, ar fi doar blasfemie,
Iubirea noastră, azi, e o stafie...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!